Opinii

Vina colectivă…!

Ziarul de Vrancea
18 iun 2012 14423 vizualizări
Un trăsnet a lovit Focşaniul şi întreaga ţară, dogorind obrazul întregii naţiuni, dacă aceasta mai există încă, dacă mai avem obraz.

Aştern pe hârtie aceste cuvinte ca un strigăt de disperare şi de revoltă, ca un semn de întrebare mută: când şi din ce cauză a ajuns acest popor atât de jos, când şi din ce cauză am ajuns să ne sfâşiem între noi?, o fi complexul lupului, aşa cum observa Mircea Eliade!?
Noi cei care am trecut printr-o dictatură cumplită, dar am rămas drepţi şi solidari, noi cei care stăteam toată noaptea la coadă pentru un litru de lapte ca să ne hrănim copiii, aveam plăcerea de a povesti o carte sau de a fi ironici, fără să semănăm ură faţă de tot ce ne înconjoară.
De fiecare dată când am asemenea întrebări şi sfâşieri interioare, când nu pot da un răspuns care să-mi potolească asemenea cumplită durere, mă întorc cu speranţă şi încredere la înţelepciunea populară: ,,Schimbarea domnilor, bucuria nebunilor” care îmi dă poate şi cauza, dar şi soluţia.
De peste 20 de ani ne tot văicărim că nu mai avem valori, dar nu avem înţelepciunea să ne întoarcem la popor cu întrebări la care acesta poate să răspundă, ci punem întrebări ,,meşteşugite” pentru a-l păcăli şi pentru a-l supune mai uşor, pentru a-l îngenunchea şi pentru a ne urca pe grumazul lui fără teama de a păţi ceva, pentru că ne bazăm pe altă constatare dureroasă: ,,Ce-a mâncat lupu-i bun mâncat”.
Pentru ca toate acestea să fie spornice, fie ticluim planuri, fie duhul răului lucrează în noi şi ne întunecă minţile.
De peste 20 de ani, în numele unei „reforme” a cărei finalitate n-o cunoaştem, demolăm cărămidă cu cărămidă şcoala, instituţia care face omul OM: ba că profesorii nu-s competenţi, ba că-s bătrâni şi depăşiţi, ba că-s corupţi, ba că nu ştiu limbi străine, ba că elevii au drepturi, dar de obligaţii (de a învăţa, de a fi decent, de a respecta, de a munci) nu se rosteşte o vorbă. E normal ca elevul care rămâne repetent să se revolte pe profesor pentru că se crede îndrituit să ia note bune pe nemuncite - are drepturi.
Familia la rândul ei, nu mai este solidară cu ,,munca” şi cu dreptatea, caută vinovaţi în altă parte şi de aici apar violenţele în şcoală, în familie,  pe stradă peste tot trupul României - A-nnebunit lupul!!
Justiţia a făcut „ochii mari”, s-a pus slugă credincioasă la stăpân, aşa încât „Dreptatea umblă cu capul spart”.
Justiţia dă „semnale politice”: „Te văd, te văd, ciocul mic!” Omul vede şi compară, îşi pierde încrederea şi-şi face singur „dreptate”. Mai mult, dreptatea nefiind oarbă - unii sunt „mai drepţi” decât alţii. Unul omoară un om şi primeşte 5 ani cu suspendare, altul devalizează o bancă sau pune ţara pe chituci şi nu păţeşte nimic, iar un altul pentru o găină se pedepseşte cu 3 ani cu executare. Iată cum nedreptatea generează revoltă şi violenţă.
Legile vitale ale naţiunii sunt „negociate politic”, iar slujitorii dreptăţii nu mai ştiu preţul şi importanţa adevărului – „judecă politic” - legea are nasul de ceară!
Biserica, nu îndrăznesc să ridic cuvânt, dar nu pot să nu constat că în ultimul timp, Biserica a fost zguduită de multe scandaluri care coboară pe unii dintre slujitorii „Casei Domnului” din zona „păstorului” în zona „turmei”.
„Dictonul să faci ce spune popa, nu ce face popa” se referea la fapte mărunte, lumeşti ce ţin de imperfecţiunile firii umane, de partea de lumească a preotului - şi popa e om -, de neputinţa lui de a-şi depăşi unele slăbiciuni.
Atunci când apar scandaluri de genul Tanacu sau de genul când o parte dintre enoriaşi închid uşa bisericii şi interzic preotului să intre sau când preotul afişează o agresivă opulenţă în parohie, lucru este foarte grav şi dărâmă prin implozie sentimentul de încredere şi reazem în divinitate, iar preotul devine un adevărat demolator de suflete.
Asemenea cazuri trebuie să devină de notorietate publică, un „Judeţ al sărmanilor”, judeţ în care oamenii să aibă încredere că măcar Judecata Domnului este dreaptă, este deasupra micilor aranjamente, pentru că numai unui suflet curat îţi poţi deschide sufletul – „De la învăţător, de la preot şi de la doctor, se aşteptă mai mult decât de la un funcţionar”.
Trebuie amintit faptul că în Vrancea Arhaică, pe lângă tribunalul ,,obştesc” era şi un tribunal ,,bisericesc”.
În crearea acestei derute, un rol nefast îl are mass-media care nu încetează să instige la ne muncă, la distracţie, la dezmăţ. Am ajuns să nu mai aştept cu nerăbdarea de altădată marile noastre sărbători deoarece cu o lună două înainte nu este vorba decât de costurile ,,mesei”  de Crăciun, Paşti etc., parcă e sfârşitul lumii şi ne găseşte flămânzi - Mănânci ca să trăieşti, nu trăieşti ca să mănânci! Concursuri, premii, distracţie, scandaluri, execuţii sau divinizări mediatice…, iată binefacerile libertăţii fără graniţe. 
Atunci când se petrec în viaţa comunităţii asemenea fapte abominabile care îngrozesc o lume, nu poţi să nu te întrebi unde sunt organele de ordine, foste represive. Când întreb acest lucru, nu mă refer la rapiditatea cu care e prins făptaşul, ci la faptul că deja a început să se insinueze că probabil monstrul nu are discernământ. Dacă nu are discernământ, de ce umblă liber pe stradă, iar dacă are discernământ atunci trebuie să răspundă chiar cu viaţa pentru fapta sa.
Dincolo de vina personală, există o vină a noastră a tuturor şi desigur în grade diferite de vinovăţie. În primul rând e vina Statului Român care nu este în stare să asigure un climat sănătos de dezvoltare şi convieţuire a cetăţenilor săi; e vina şcolii că nu se revoltă şi nu-şi susţine cu orice preţ valorile, lăsându-se la voia unor ”reforme conjuncturale”; e vina familiei pentru că, derutată fiind, nu discerne care e calea de urmat pentru puii săi, alegându-şi prieteni de conjunctură - poate iese ceva; e vina justiţiei care judecă faptele cu cântare diferite - conjuncturale; e vina administraţiei care nu se apleacă asupra fiecărui alegător cu aceeaşi măsură: unul e sărac-altul e bogat, unul e puternic-altul e slab etc.; e vina bisericii care nu-şi alege slujitorii după vocaţie - numai pe cei care ,,calcă a popă”; e vina politicului pentru că face posibile toate aceste malversaţiuni şi apoi se derobează de ele ca de o cămaşă netrebnică; de vină e firea umană care este imperfectă, dar care nu-şi recunoaşte niciodată vina, ci doar se justifică. De vină suntem fiecare dintre noi, deoarece nu suntem solidari, ci ne punem nădejdea în conjunctură - poate mie îmi va fi bine, nu contează că alţii n-au nicio speranţă.

L-am cunoscut doar din vedere pe preotul Tudorel Marin, aş spune din vedere, la început, pentru că drumul meu spre piaţă şi spre serviciu trecea pe lângă biserică. Am rămas impresionat de modestia, de bunătatea, exactitatea serviciului divin,  mai ales de grija pe care o manifesta pentru ca uşa bisericii să fie mereu deschisă şi primitoare.
După începutul lucrărilor la modernizarea Pieţii Unirii, biserica a fost „închisă” în „ţarcul şantierului”, lucru explicabil, dar preotul Marin era în permanenţă prezent la portiţa lăsată pentru intrarea în şantier făcând drum liber spre uşa bisericii. Ateneul Popular şi-a mutat activitatea, părintele Marin şi Biserica „Sfântul Ioan” au rămas la datorie.
L-am văzut deseori pe părintele Marin punând scânduri peste şanţurile săpate de lucrători, punând scânduri sau pietre peste bălţi şi noroaie, măturând personal împrejurimile bisericii.
M-am simţit de fiecare dată solidar cu gestul preotului şi l-am salutat cu plecăciune deşi nu ne cunoşteam. S-a uitat la mine şi mi-a răspuns cu o voce caldă, cu nişte ochi de o mare blândeţe. De atunci am căutat să-l salut de fiecare dată, să-i întâlnesc privirea care parcă mă liniştea. După ce s-au terminat lucrările din incintă, iar Biserica „Sfântul Ioan”, Focşani a căpătat haine noi, punându-se în evidenţă zidurile de incintă, preotul Tudorel Marin era pentru mine într-o permanentă sărbătoare, continuând să se îngrijească de aspectul Casei Domnului cu acelaşi devotament…   
Acum, la această despărţire, nu pot să judec la rece dacă nenorocirea a venit de la un criminal sau de la un bolnav psihic, dar nu mă pot opri să nu observ că în această nenorocire, fiecare dintre noi o vină.
Îmi cer iertare de la Părintele Marin şi afirm că această nenorocire merită o serioasă dezbatere naţională, să vedem unde-i buba şi de ce suferi.
Iartă-ne Părinte!
Doamne, ocroteşte-i pe români!
Costică NEAGU


În lipsa unui acord scris din partea Ziarului de Vrancea, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi inseraţi vizibil link-ul articolului: #insertcurrentlinkhere

Ziarul de Vrancea  nu este responsabil juridic pentru conţinutul textelor din comentariile de mai jos. Responsabilitatea pentru mesajele dumneavoastra vă revine în exclusivitate.

Comentarii: 11

Adaugă comentariu
ioana, acum 3172 zile, 2 ore, 35 secunde
Foarte bun articolul! Mi-as dori ca in fiecare zi sa se auda "strigatul de disperare si revolta", asa cum se exprima dl Profesor, poate asa se va trezi ceea ce a mai ramas din poporul roman.
Ulise Grosu, acum 3172 zile, 3 ore, 1 minut, 29 secunde
Pentru "ioan", Lenin spunea, in una dintre operele sale, citez :" Burghezia proletara (nota : asa nume burghezia care se va forma dupa caderea comunismului), va fi mult mai periculoasa citeste integral
ioan, acum 3172 zile, 6 ore, 13 minute, 33 secunde
Interesant articol luat ca un ACT DE CONSTATARE, la fel de interesante sunt si constatarile din comentarii indeosebi cele ale dlui ULISE GROSU, asa este, tara e distrusa....... multilateral, pe toate citeste integral
elena, acum 3172 zile, 7 ore, 21 minute, 13 secunde
Cu toata stima si respectul pe care il meritati , ma inclin in fata d-voastra , domnule profesor , dar ce folos ca ceea ce ati scris , este citit si inteles doar de cativa OAMENI , pentru ca restul citeste integral
Ulise Grosu, acum 3172 zile, 7 ore, 31 minute, 6 secunde
Pentru dl. prof C Neagu. Daca ante-comentatorii mei sunt incatati de articolul Dvs." Vina colectiva..!", eu nu sunt de acord cu aceasta " vina colectiva", ci consider ca vina este citeste integral
justitiar, acum 3172 zile, 12 ore, 14 minute, 26 secunde
"De vină suntem fiecare dintre noi, deoarece nu suntem solidari...nu mă pot opri să nu observ că în această nenorocire, fiecare dintre noi ..poarta..o vină"...imi place revolta citeste integral
ANCA, acum 3172 zile, 14 ore, 32 secunde
Bravo! Acest articol este o sinteza la ceea ce gandesc si eu si la comentariile facute ieri. Sunt de acord cu fiecare idee exprimata de acest domn profesor, om cult, pretentios(cu el in primul citeste integral
viorel iancu, acum 3172 zile, 14 ore, 2 minute, 38 secunde
Multumim Domnule Profesor ca ne-ati deschis inimile, ati prezentat simtamintele noastre nexprimate. Randurile Domniei Voastre, la adresa tuturor, sunt plecate din inima. E pacat de acest Popor si de citeste integral
bre, dom' Neagu,, acum 3172 zile, 14 ore, 59 minute, 41 secunde
de data asta mi-a placut scrierea matale!
Ioana, acum 3172 zile, 21 ore, 59 minute, 58 secunde
Da....... Iarta-ne parinte!
Trebuie să fii autentificat pentru a putea posta un comentariu.
Ziarul de Vrancea doreste ca acest site sa fie un spatiu al discutiilor civilizate, al comentariilor de bun simt. Din acest motiv, cei care posteaza comentarii la articole trebuie sa respecte urmatoarele reguli:
1. Sa se refere doar la articolul la care posteaza comentarii.
2. Sa foloseasca un limbaj civilizat, fara injurii, calomnii, comentarii antisemite, xenofobe sau rasiste.
3. Sunt interzise atacurile la adresa autorilor, daca acestea nu au legatura cu textul.
4. Username-ul sa nu fie nume de personalitati ale vietii publice sau parodieri ale acestora.
Autorul unui articol poate fi criticat pentru eventuale greseli, incoerenta, lipsa de documentare etc.
Nerespectarea regulilor mentionate mai sus va duce la stergerea comentariilor, fara avertisment si fara explicatii.
Abaterile repetate vor avea drept consecinta interdictia accesului la aceasta facilitate a site-ului.