De ce să omori un preot?
Biserica Sf. Ioan Botezătorul, veche de 350 de ani, se află în plin centrul oraşului, în Piaţa Unirii, chiar lângă Palatul Administrativ, ce găzduieşte Primăria, Prefectura şi Consiliul Judeţen şi este păzit de gardieni publici. Fanatism, teribilism, nebunie? Ce l-a făcut pe atacator, un bărbat în jur de circa 30 de ani, îmbracat în negru, figură necunoscută celor doi martori aflaţi în biserică, să rişte un atac într-o zonă în care putea fi prins imediat?! Gardianul nu a luat în serios strigătele femeii de serviciu, care a ieşit din biserică în stare de şoc, strigând „Hoţii!”, şi astfel ucigaşul s-a pierdut spre zona gării. Nu se ştie dacă mai este în localitate. Dacă a fost un act premeditat, probabil şi-a pregătit scăparea şi ascunzătoarea. Dacă a fost doar gestul unui bolnav psihic, atunci ar putea fi prins mai uşor.
În august 2005, o româncă de 36 de ani îl înjunghia mortal pe Părintele Roger, de 90 de ani, fondatorul primei mânăstiri ecumenice din lume şi a comunităţii ecumenice din localitatea franceză Taize, „una dintre cele mai importante figuri din istoria religiei franceze”, cum îl numea preşedintele Jacques Chirac, un apropiat al Maicii Tereza şi un confident al Papei Ioan Paul al II-lea. Luminiţa Solcan, o româncă din Iaşi cu tulburări schizoafective, aflată în pelerinaj la Taize, l-a atacat pe Fratele Roger cu trei lovituri de cuţit, chiar la începutul slujbei de seară, în faţa a 2.500 de enoriaşi. Închisă, la ordinul instanţei, în centrul medical de specialitate de la Chartreuse, în 2011, a fost înjunghiată şi ea cu 17 lovituri de cuţit de o colegă de cameră.
În 2009, Papa Benedict al XVI-lea a fost doborât la pământ, în timpul slujbei de Crăciun, de o altă femeie cu probleme psihice, care mai încercase un atac şi cu un an în urmă, chiar dacă regulile de asigurare a securităţii Papei s-au înăsprit, după ce, în 1981, turcul Mehmet Ali Agca a deschis focul asupra Papei Ioan Paul al II-lea, rănindu-l grav.
Spre deosebire de aceste atacuri demonstrative, atacatorul preotului din Focşani a aşteptat ca lumea să plece; intenţia sa nu a fost de a deveni un „erou”, ci de a se răfui, într-un stil aproape mafiot, cu lumea, cu ortodoxia, cu sine sau poate chiar cu Dumnezeu…
Aşa cum s-a văzut şi după crima de la coaforul din Dorobanţi, cazurile de violenţă fizică mediatizate generează replici în oglindă. E greu să ne imaginăm că se va dispune obligativitatea postării unor gardieni publici în toate bisericile, aşa încât nu putem decât să ne rugăm ca paza Celui de Sus să fie mai puternică decât pornirile celor de jos.
De Aurora Martin/www.stelian-tanase.ro/zona-libera