Eşecul PLD în Vrancea
Şi că noul partid ce se va numi PDL - “l-ul” din coada însemnînd o puternică componentă identitară liberală - jura că va fi aproape de noi, cetăţenii, şi departe de ei, adică de PNL, aliaţi pe blat cu PSD?
Un rezultat bun la alegerile europarlamentare din 2007 dădea speranţe populaţiei că, în sfîrşit, un grup de politicieni, aşa numiţii platformişti, ce părea să reprezinte cel mai bine nucleul activ, dinamic al clasei de mijloc, va putea influenţa în bine scena politică de la noi. În Vrancea lideri de marcă ai PNL, precum Maricel Soare şi deputatul de atunci Corneliu Momanu, liderul de la tineret, viitorul prefect Sorin Hornea, Romeo Paul Postelnicu, fostul secretar al judeţului, consilierul judeţean John Alexe, consilierul municipal Dan Iacob, viitorul inspector şcolar general Dan Popoiu, Adrian Colin, viitorul şef al Agenţiei de Mediu ori fostul şef al penitenciarului, Mihai Verbiceanu- se alăturau noii construcţii politice, hotărîţi să îndepărteze PSD de la putere şi să pună umărul la dezvoltarea judeţului, prin atragerea de investiţii, crearea de strategii şi proiecte. Cel puţin asta era promisiunea lor. Alături de aceştia au venit şi o parte din nou formata societate civilă vrînceană, coalizată cu greu în jurul Asociaţiei ProDemocraţia.
Au promis atunci că vor forma un partid modern, transparent, diferit de cel din care au plecat şi că vor elimina clientelismul, cumetrismul, căpuşarea bugetului public atît de înradăcinate în practica tuturor partidelor, de atunci şi de acum. Anii 2009-2012 nu consemnează nici o poziţie publică, nici o acţiune politică, nici un gest cu rezonanţă comunitară care să indice o transpunere în fapte a acelor crezuri politice, deşi posibilitatea exista, căci partidul a acces la putere. Şi chiar dacă au existat nemulţumiri privind derapajul partidului, aveau la îndemîna demisia publică. Nu s-a recurs la acest mijloc preferîndu-se de către unii retragerea din viaţa publică sau, de către alţii, acomodarea la noua realitate. Adică soluţiile personale în locul celei colective. Chit că aceasta înseamnă cel puţin o politică de noncombat cu PSD, partidul pe care l-au lăsat să crească în toţi aceşti ani.
La alegerile de peste o lună, dacă ne uităm pe listele electorale ale PDL Vrancea, cu o excepţie care are semnificăţia ei, şi mă refer la Emilian Diaconu, nu regăsim nume mai acătării din fostul PLD. Este o confirmare a eşecului unui proiect politic şi certificarea faptului că politica în Vrancea are doar vocaţie de ordin personal şi mizează doar pe interesul mic, de conjunctură. Ceea ce este trist este că face din nou posibil un mod de guvernare discretionar, specific anilor 2001-2004, pentru care ar trebui să ne pregătim. Să ne pregătim bine!