Cine a trimis “la podea” PDL, în “ringul’ politicii vrancene
Asta presupunînd, desigur, că Uniunea Social Liberală (formată din Partidul Social Democrat, Partidul Naţional Liberal şi Partidul Conservator) va rămîne şi va acţiona pe toată perioada mandatului viitor ca alianţă politică în structura şi scopurile declarate la înfiinţare. Principala vină pentru o astfel de realitate o au cei care au condus (sau mă rog, ar fi trebuit să o facă) organizaţia PDL Vrancea. Deşi timp de 5 ani şi jumătate din ultimii 8 cît respectiva formaţiune politică a fost la putere numeroşi PDL-işti vrînceni au beneficiat de pe urma acestei situaţii, acum, cînd s-au văzut de doar cîteva zile în opoziţie, partidul pare unul lăsat în părăsire. Celebra zicală “La plăcinte, înainte, la război înapoi!”se potriveşte cum nu se poate mai bine în cazul concret al PDL Vrancea din aceste zile. O asemenea stare de lucruri este rezultatul următorului comportament. Odată ajuns la “masa ”încărcată de "bucate", şi implicit avantajele puterii, nu datorită meritelor proprii ci prin cîştigarea competiţiei prezidenţialelor de către Traian Băsescu, nimeni dintre şefii PDL Vrancea nu s-a gîndit că politica organizatorică “fardată” practicată de ei în judeţ n-are cum dura o veşnicie.Si că alegerile nu se vor cîştiga mereu doar cu lozinca"noi sîntem oamenii lui Băsescu". Încă de la alegerile pentru Primăria Tulnici de anul trecut conducerea democrat-liberalilor vrînceni a demonstrat că pune mai mare bază pe racolări de la alte partide decît pe crearea şi dezvoltarea organizaţiei sale, materializată prin promovarea candidaţilor proprii. Deşi s-au “fript” binişor cu strategia menţionată la Tulnici, au dat dovadă că n-au învăţat nimic. Pentru alegerile de anul acesta cît timp au fost la putere “păţiţii” şefi ai PDL Vrancea au mizat în continuare să se “cîrpească” pe 10 iunie în special pe racolarea primarilor de la PNL. Căderea Guvernului Mihai Răzvan Ungureanu i-a arătat, însă, ’în toată splendoarea” cu pantalonii în vine pe amintiţii strategi. Plecării propriilor primari de această dată (vezi cazurile Suraia, Poiana Cristei) adăugîndu-i-se nu doar refuzul racolaţilor de a mai răspunde “avansurilor”(vezi cazurile Mera, Reghiu), dar şi lăsarea cu “fundul în baltă” a PDL-iştilor şi de către fostul lor prefect, Sorin Hornea. Dacă la toate acestea mai adăugăm amănuntul, deloc nesemnificativ, că-n toată această periodă nici unul din miniştri sau foştii miniştri ai partidului, originari din Vrancea, n-a dat vreun cît de firav semn că-l interesează ceva din ce se întîmplă cu organizaţia care l-a făcut, totuşi, mare şi important; dar şi episodul Sorina Plăcintă din Parlamentul Romaniei, de la ultima Moţiune de Cenzură, nelămurit încă. Avem imaginea completă a unui partid făcut K.O în “ringul” politicii din Vrancea şi “numărat”. Se mai ridică?