Sărbătoarea Luminii
Nici nu ştii dacă ai dreptul să-i judeci pe aceşti sărmani care imploră milă şi ajutor. Cînd vrei să ajuţi un sărman, nu te întreba ce face cu bănuţii căpătaţi. Să zicem că-i cheltuieşte pe băutură şi ţigări! Ei şi? Poate că aceasta e mica lor fericire. E fărîma lor de lumină de care se agaţă în marea trecere prin timp. E scris poate în stele să ne petrecem prin lumea efemeră cu noroc sau cu necaz. Unii au parte de huzur, alţii sînt în derivă şi trudesc din greu pentru clipele smulse eternităţii.
Pentru unii, fericire înseamnă desfătare, petreceri nesfîrşite, bani cîştigaţi prea uşor. Alţii îşi calculează fiecare leu, de euro nu poate fi vorba, şi visează la viitorul copiilor pe care i-au adus pe lume, străduindu-se, cum numai romanii ştiu, ca urmaşii s-o ducă mai bine şi să-şi amintească din cînd în cînd de bieţii părinţi a căror dragoste se revarsă ca un fluviu binefăcător asupra lor şi a poznaşilor nepoţi.
Şi, în sfîrşit, uitaţi de lume, bătrînii din aziluri, bătrînii daţi uitării de copii, nu mai aşteaptă decît ceasul din urmă. Pentru ei, Paştele va fi o zi obişnuită în care vor privi spre uşa mereu închisă. Darurile străinilor nu-i înseninează, nu le pot umple dorul din suflet. Vrem nu vrem, trebuie să înţelegem că aşa va fi mereu. Bogaţi şi săraci!
E Săptămîna Mare şi în fiecare casă sînt aşteptaţi în jurul mesei cu bucate alese toţi copiii. Unii vor veni. Alţii vor rămîne acasă cu mica lor familie. Părinţii îi vor aştepta, totuşi!
Cîndva îi admiram pe occidentali pentru atitudinea lor glacială, mai puţin sentimentală. Egoişti, lacomi, îşi consumă caloriile fără complexe şi angoase. Cu noi e altfel! Suflet generos şi duios ca al romanilor mai rar!
Bogaţi şi săraci, guvernanţi şi guvernaţi, să aşteptăm evlavioşi Învierea şi să retrăim cu bucurie miracolul celui mai mare mit al creştinătăţii. Să uităm de ’’profan’’barem o noapte!
Pentru toţi vrîncenii, romani evlavioşi, LUMINĂ SFÎNTĂ şi PAŞTE FERICIT!