În căutarea Focşaniului pierdut
Practic, în 50-60 de ani, Focşaniul a fost demolat, iremediabil schimonosit, iar locurile cu valoare identitară ale acestui tîrguşor de cîmpie ce a ratat şansa de a deveni capitala ţării au fost şterse pentru totdeauna. Ultimele opere arhitecturale care dau farmec oraşului mai pot fi văzute pe principalele străzi, însă renovările, acolo unde se fac, sînt lipsite de bun gust. Casele care au supravieţuit unui secol nebun nu au un spaţiu care să le facă să respire. Dacă te plimbi prin Focşani nu mai ai unde să-ţi odihneşti privirea. Dezordinea, degradarea şi insuficienţa echipării tehnico-edilitare, a dotărilor publice fac din Focşani un oraş pălit, care urlă după un arhitect şef. S-au cheltuit milioane de euro din bani europeni pentru proiecte de reabilitare a unor zone istorice, însă acestea nu au făcut decît să îngroape şi mai mult farmecul vechiului Focşani. Amintirea caselor vechi, cochete, a străduţelor comeciale, cu faţade baroce, a rămas în vechi fotografii, însă şi acestea sînt greu de găsit, ca dovadă că radiera comunistă vroia să ne spele pînă şi memoria sprituală, colectivă.
Regele Mihai spunea că nu vede Romania de azi ca pe o moştenire de la bunicii noştri, ci ca pe o ţară pe care am luat-o ca împrumut de la copiii noştri. Asta înseamnă dezvoltare durabilă, înseamnă să ne planificăm viitorul cu responsabilitate. Visul unei metropole, aşa cum putem citi în strategia de dezvoltare a Focşaniului din mandatula actualului primar, a fost rodul unei imaginaţii prea bogate a unor indivizi care au făcut pe bani mulţi o compunere despre urbanizare. Din păcate, în ultimii ani Focsaniul a ajuns santierul personal al unui grup de regi si baroni ai betonului şi bordurilor, iar cetăţenii par nepăsători. Primarul Bacinschi, cu cele trei mandate ale sale, nu a reuşit să se debaraseze de mentalitatea vechii sistematizări comuniste la care a pus umărul în calitate de inginer constructor. Oare îşi va mai aminti cineva că a condus Focşaniul peste 20 de ani?
Vouă cum vi se pare Focşaniul? Credeţi că mai e ceva de recuperat? Sau va rămîne Focşaniul locul unde tinerii se vor întoarce doar pentru a-şi vizita părinţii şi bunicii? Mai sînt oameni dispuşi să îmbogăţească oraşul şi nu doar propriile buzunare? Ne pasă cu adevărat de locul în care trăim sau doar plîngem o epocă definitiv îngropată în istorie? Ziarul nostru vă invită să ne povestiţi Focşaniul … Aveţi cuvîntul!