Invataminte ce impun masuri urgente
Este vorba de activitatea celui ce ar fi trebuit sa fie factorul principal in gestionarea, in conformitate cu legislatia in vigoare, a situatiei speciale prin care trece judetul in aceste zile: a directorului Directiei Sanitar Veterinare Vrancea. Acesta, se stie ca a revenit nu cu mult timp in urma in functia pe care-o detine din vremea guvernarii Nastase; deci lipsa de experienta ar fi in principiu exclusa in cazul sau. A-l cataloga, insa, doar depasit de situatie, ar putea fi o caracterizare superficiala in spatele careia nu poate garanta nimeni ca gravele deficiente scoase acum la iveala nu se vor conserva si repeta cu alte prilejuri care ar putea urma. Ca imparatul se vede acum gol-golut este, desigur, un adevar mai lesne sesizabil de conjunctura creata de gripa aviara. Faptul ca fata de vinzatorul vrincean de pui de la Codlea (foarte probabil principalul canal prin care a fost adusa molima pe aceste locruri) ar exista solide banuieli ca ar fi fost imposibil sa-si deruleze afacerea fara sprijinul mai-marilor DSV din judet, este o realitate ce nu merita prea multe explicatii. Iar concluziile vis a vis de pomenita posibilitate ar trebui lamurite si facute cunoscute opiniei publice de cei autorizati s-o faca, in cel mai scurt timp cu putinta.
Ceea ce se observa acum cu referire directa la modul de functionare a structurii responsabile de sanatatea animala si implicit alimentara din Vrancea, ar trebui privit cu mult discernamint. Si dezbracat de toate vesmintele politice si al increngaturilor de interese atotstapinitoare pe aceste meleaguri.
Costurile mentinerii in astfel de posturi a unor urechisti sustinuti de partide sint, iata, suportate de mult prea multa lume pentru a mai fi tolerata in continuare o asemenea ineptie. Este momentul ca in fruntea unei directii precum cea sanitar-veterinara sa fie numiti specialistii adevarati si recunoscuti prin competenta, de care judetul nu duce cu siguranta lipsa, in dauna fripturistilor cu sustinere politica, de oriunde ar veni ea. Daca nu vom invata nimic din hidosenia ce a iesit la iveala in ultima saptamina (ea fiind o realitate dura, ce cangreneaza judetul alaturi de altele similare cu care coexista de ani buni de zile) in domeniul sigurantei unei ramuri esentiale si fara de care Romania nu poate avea pretentia sa se apropie macar de comunitatea tarilor civilizate, concluzia nu poate fi decit una. Trista si descurajanta, dar mustind de veridicitate. Inseamna ca ne meritam cu virf si indesat soarta ce ne rinjeste in bataie de joc de citva timp.
P.S. Desi in incercarile de aducere in discutie a activitatii (pornite, din pacate, tot de la premise si de prin cotloanele tarimului politic) s-a pomenit doar de cea a directorul DSV; in exact aceeasi situatie se incadreaza fara vreun dubiu si adjunctul sau. Care-i, oare, misterul de acesta o fi fost cu atita grija ocolit in conferinta de presa a Aliantei de vinerea trecuta?