Moftangii şi moftangioaice
E ca un memento pentru toţi romanii oropsiţi, dar şi pentru moftangiii rromani, barbaţi şi femei, căţăraţi peste noapte în vîrful făgăduinţei, dînd din coate pentru a prinde un loc în faţă la marea jecmăneală devenită sport naţional, devorînd averea naţională, cîtă a mai rămas. Sîntem onoraţi să ne revendicăm personajul făcut celebru de Caragiale, în continuarea unei frumoase tradiţii tipologice ce se deschide cu Dinu Păturică. De la botezul ”Moftului roman”au trecut 119 ani. În Romania puţine lucruri s-au schimbat caracterologic. Moftangiii de azi faţă de moftangiii de ieri se deosebesc doar prin vestimentaţie, prin argou şi “fiţe”. Tipologia a rămas standard. Recitindu-l pe Caragiale ne amintim că moftangiul e întotdeauna naţionalist exclusiv, zgomotos în discursuri patriotarde, ca toată lumea să asculte cu atenţie. Indiferent de partid, conaţionalul nostru asemenea fratelui mai mare de odinioară, cînd se făceau revoluţii şi la Ploieşti, ţipă cînd se vede la televizor, declamîndu-şi lacrimogen aberaţiile amplificate de cutia craniană zgîrcit dotată: ”Jos străinismul! Sus rromanismul!” Sînt moftangii cu trecut glorios de comunişti sau utecişti, care încă mai vor să spargă munţii-n pumni, dar şi moftangii “imaculaţi” care au trecut doar pe la “Şoimii patriei”.
Actualitatea autorului “momentelor şi schitelor” rămîne un miracol romanesc. După mai bine de 100 de ani să nu se fi schimbat nimic în “ţărişoara” noastră? Să fi rămas moftangiul la fel cu cel incriminat de geniul satirei? Comparaţi: ”Moftangiul roman este: Din clasele primare pînă la bacalaureat - anarhist; De la bacalaureat pînă la primul examen de universitate - socialist; De la primul examen pînă la licenţă-progresist; De la licenţă pană la slujbă-liberal; De la slujbă pînă la pensie - conservator…”Orice asemănare cu moftangiul zilelor noastre nu este deloc întîmplătoare!
Furaţi de pitorescul moftangiului, cît pe-aci să facem discriminare şi să uităm de rromanca moftangioaică. Am întîlnit-o deseori pe stradă, la magazine, la evenimente mondene, la show-uri televizate etc. chiar dacă am numit-o piţipoancă, fiţoasă, sclifosită. E de fapt acelaşi personaj prefăcut, sperjur, trădător, sărăcuţ cu duhul. Să te ferească Dumnezeu! Avertisment: “Cînd vrei sa flirtezi cu moftangioaica, se răţoieşte şi fleortăieşte. Îi vorbeşti serios, rîde; glumeşti, e foarte serioasă; o saluţi, de-abia moţăie; o iubeşti, te spune tîrgului.”
Şi moftangioaica din vecinătatea noastra e intrigantă, insinuantă, snoabă, ambiţioasă, slobodă la gură. Îi toarnă pe pămpălăii bogaţi după ce îi uşurează de bani, se dăruieşte generos celor necopţi, sărind peste vîrstă şi riduri.
Moftangiii şi moftangioaicele pot deveni emblema romanismului într-o vreme în care Romania este din ce în ce mai caragialeană.