Visul unei nopţi de iarnă
E un titlu amăgitor care invită la reverie, aducîndu-ne aminte de dramaturgul Tudor Muşatescu, de o poveste de dragoste între un scriitor şi o adolescentă. Nu despre iubire este vorba acum, ci despre nevoi, dezbinare, invidie, indiferenţă. Ca orice român nesponsorizat, admir peisajul infernal prin fereastră, urmăresc ştirile, citesc ziarele, încercînd să mă dumiresc: încotro? Îmi stăruie în minte o imagine. Pe 24 Ianuarie, cînd începuseră discursurile oficiale rostite de politicienii Opoziţiei şi ai Puterii, a apărut pe bulevard, în dreptul hotelului, oaia „ţăranului sărac din U.E.”, flancată de titular şi două ajutoare. Tocmai cînd să se apropie de perimetrul manifestaţiei omagiale, oaia cu pricina s-a oprit brusc, întorcînd capul spre stînga. Ceva se întîmplase! Ori se blocase roata de la cotigă ori biata oaie nu mai avea chef de discursuri politice partizane. Pînă a fost reparată defecţiunea tehnică, cuvîntările avîntate s-au terminat şi oaia devenită vedetă a privit mulţumită tradiţionala retragere cu torţe.
Vă întrebaţi ce caută oaia în tableta mea? Păi de la Moromete încoace părem ca nişte oi, care mereu o iau razna.
Zilele acestea trăim febra schimbării guvernelor. Cică Emil Boc şi-ar fi dat demisia. Noi ştiam de la Preşedinte că „bocul” este unitatea de măsură a eficienţei. Înseamnă că MEREU - Mihai Răzvan Ungureanu - este o unitate de măsură superioară „bocului”? La urma urmelor ne întrebăm: ce ne pasă nouă, cetăţenilor de rînd, dacă guvernul va fi condus de Boci, Blănculeşti, Tănăseşti sau Ungureni?
Dacă ne-ar fi bine, nu ne-am uita îngrijoraţi la avertizările catastrofice .Nu ne-am panica la perspectiva tăierii salariilor şi a pensiilor, dirijate de F.M.I.
Vinovaţi nu sînt doar guvernanţii! Vinovaţi sîntem toţi românii, cîţi am mai rămas, care aşteptăm de la nişte bieţi conducători, aleşi cu o pungă de mălai sau cu o găleată de plastic, să ne deszăpezească scara blocului, să ne dea ajutoare, că sîntem necăjiţi. Am fi trecut prin codurile de diferite culori rîzînd dacă toată suflarea administrativă hrănită cu banii noştri ar fi năvalit printre blocuri, pe străzi, pe uliţe cu legea în mînă, invitîndu-ne la puţină mişcare, utilă reţetelor compensate. Altfel se măcina făină la moară!
Departe de idila imaginată de Muşatescu, visul nostru în februarie, cînd noaptea coboară gerul, este unul tulburat de coşmar, de angoase. Trezindu-ne în zori poate vom înţelege într-o bună zi că afirmarea noastră în Europa, ca naţiune demnă pe care te poţi baza, are o singură cale, uimitor de accesibilă. SOLDARITATE NAŢIONALĂ!
Vasile Lefter este profesor de limba si literatura romana, publicist şi unul dintre cei mai activi hispanişti din Vrancea.