Să dăm scroafa jos din pom în 2012!
Am văzut în jurul meu oameni atît de marcaţi de propriile neajunsuri, neputinţe, anesteziaţi de nepăsare sau nesimţire încît nu mai reacţionează decît atunci cînd le ajunge lor cuţitul la os. Anul care ne-a arătat cît de schimonosită poate deveni o societate lăsată la mîna politicienilor, a funcţionarilor corupţi, incompetenţi sau pur şi simplu apatici, a complicităţilor şi cîrdăşiilor dintre politică, afaceri, justiţie şi presă sau la mîna interesului imediat. S-au desfiinţat spitale, şcoli şi posturi de poliţie, s-au tăiat salarii, s-au concediat oameni fără să avem nici cea mai mică reacţie civică, justiţia a ajuns traficată ca la tarabă, angajările în instituţiile bugetare s-au blocat doar pentru cei care nu au pile, funcţionari cu atribuţii de control s-au ghidat după principiul „japcă”, iar şcoala nu prea a mai fost şcoală. Asistăm nepăsători la o cronicizare a incompetenţei, hoţiei şi lipsei de moralitate în instituţiile şi autorităţile statului. Şi, cu prea puţine excepţii, nu avem reacţie civică. Nu mai ştim să sancţionăm minciuna, hoţia, demagogia, lăcomia şi nici măcar prostia.
Am fost pe 31 decembrie în Piaţa Unirii din Focşani (ce istoric sună!) şi mă gîndeam cîţi dintre concetăţenii mei sînt interesaţi cu adevărat de modul în care cei aleşi de popor au cheltuit cei peste 8 miliarde de lei vechi alocaţi unei paranghelii în care costurile au fost dictate de interesele unui singur om. 200.000 de euro pentru artificii şi artişti din clientela politicienilor. N-am înţeles cum se pot aduna atîţia oameni într-o piaţă pentru un chef organizat din banii tuturor dar nu se pot mobiliza atunci cînd sînt călcaţi în picioare ca cetăţeni. Şi ne mai plîngem că ne sînt furate voturile, că guvernul ne taie din leafă sau patronii ne exploatează lună de lună pentru 7-800 de lei, că ENET-ul ne opreşte apa caldă fără ca măcar să-şi ceară scuze, că administratorul fuge cu banii de întreţinere, că doctorii din spitale ne trimit să ne cumpărăm algocalminul de la farmacie, iar poliţia ne cere să prindem singuri hoţii. Care este reacţia noastră la ce se întîmplă în comunitate? Nişte versuri cîntate de Tudor Gheorghe sînt al naibii de sugestive. „Cînd se urcă scroafa-n pom / Cine tace nu e om!”. Şi, vorba unui cititor, în Vrancea scroafa s-a urcat de mult în pom, dar vrîncenii tac şi înghit pentru că au senzaţia că nu pot să schimbe nimic. Ei bine, tot ce îmi doresc în 2012 este să nu mai fim „legume sociale”, „morţi vii” sau „suflete moarte”, ci cetăţeni capabili să dăm scroafele jos din pomi. Pentru că altfel vom trăi tot în ţara lui „merge şi aşa!”.