În curînd nu vom mai avea alegeri! Ce tare!!!
Era un gest nemaîntîlnit din punct de vedere politic care a reuşit să devoaleze cum nu se poate mai bine lipsa de orice convingere în orice valoare de orice fel a celor care fac politică la noi. Vorbim aici de un partid etichetat reformist sau pragmatic. Reacţia publică a fost în cheia clasică: ”Ce lovitură au dat! Ăştia, da, ştiu să se descurce”. De aici însă pînă la “soluţiile imorale” prezentate ca miraculoase căi de salvare a fiinţei naţionale nu a mai fost nici măcar un pas. Alianţele atît ale PNL, cît şi ale PDL cu PSD din ultimii ani arată lipsa de orice substanţă ideologică a partidelor romaneşti importante. Excluderea lui Mircea Geoană din PSD repune în evidenţă apariţia în plan politic doar a partidelor de tip autoritar în care există o singură voinţă: cea a liderului. Practic nu avem de ales decît dintre partide de nivel 0 (zero) democraţie. Astfel că, în lupta lor sterilă şi continuă dusă pe la televizor, să nu ne mirăm că ne conduce FMI-ul. Iar principiul va fi: “Cine cască gura la tv, plăteşte” costurile crizei.
Mai există un impediment care deranjează politicienii noştri: alegerile libere! De ce? Pentru că trebuie să dea socoteală, chiar dacă o dată la patru ani. Dar şi aici se lucrează cu sîrg, bineinţeles, pentru reformare. La început s-a ataşat de alegeri un referendum, suficient ca spiritul de alegeri libere să fie viciat, ca să nu spun deturnat. Reacţia publică: “Ce tare e, e reformist”. Apoi toate partidele “pupat Piata Independenţei”: vom avea alegeri pentru primari într-un singur tur de scrutin. Mai contează reprezantivitatea celor aleşi? Sau voinţa noastră electorală? Cu siguranţă sînt un moft. Probabil va urma într-un timp scurt comasarea alegerilor locale cu cele parlamentare. Nu-i aşa că este mai ieftin? Trebuie să strîngem toţi cureaua. Nu contează cît putem noi vota, cît pot ei, politicienii, cumpăra voturi. Ce va urma? Comasarea şi cu cele europarlamentare şi cele prezidenţiale, căci este criză, mai puţini bani aruncaţi pe fereastră şi oricum noi ştim pe cine să alegem. Iar ei ştiu să numere voturile noastre… Şi mai departe? Alegeri cu un singur candidat ca acum un pic mai bine de 20 ani? Sau oare mai bine oare alegeri la 10 ani? La 20? Poate ca cel mai ieftin ar fi să nu mai fie deloc deşi, într-un fel,1989 ne contrazice.
Dezamăgire, indiferenţă, egoism, clasica pasivitate mioritică, lipsa de răspundere, criza, neputinţa conduc, institutional vorbind, către o involuţie severă a democraţiei. Iar ultimele exemple Geoană sau Severin nu fac decît să probeze mimetismul nostru democratic. Că ataşamentul nostru la la valorile democratice nu a fost decît unul formal. Exact ca acum un secol cînd se vorbea de “formele fără fond”.