Eşti liber să vorbeşti, dar ai grijă ce spui!
Şi sînt sute de mii de dosare de acum 20 de ani de la Securitatea lui Ceauşescu, scrise cu mînuţa de analfabet a cîte unui miliţian cu patru clase. Da, parcă nu s-a schimbat nimic, securistul de ieri este acum compania de telefonie care foloseşte inteligenţa unui calculator şi stochează tot ce vorbeşti şi cu cine şi despre ce. Sau cel puţin aşa au impresia mii şi mii de romani că li se ascultă convorbirile telefonice, la cîte stenograme apar prin presă. Legea care obligă operatorii de telefonie mobilă să stocheze timp de şase luni toate apelurile şi e-mailurile utilizatorilor a fost adoptată de Parlament în 2008, însă Curtea Constituţională a declarat-o neconstituţională în 2009, deoarece afecta drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului. Adică dreptul la viaţă intimă, privată şi de familie, dreptul la secretul corespondenţei şi libertatea de exprimare. La începutul acestei luni, în Parlament a fost depus un nou proiect al aceleeaşi legi, pe motiv că este cerută imperativ de Uniunea Europeană ca urmare a atentatului terorist din Norvegia, după cum explică iniţiatorii, deputaţii PDL Valerian Vreme şi Adrian Bădulescu, ultimul fiind fost ofiţer SRI. Cu sau fără lege, în presă apar stenograme. Şi imediat te vezi la televizor luat pe sus în pijamale de “oamenii gorilă”, tîrît în faţa procurorilor ca să explici trăncăneala de la telefon cu nevasta, amanta, prietenul sau partenerul de afaceri, fără să îţi treacă prin minte că ai fost ascultat şi înregistrat. Staţi un pic, dacă pe Yahoo! Messenger scrii cumva vreun cuvînt precum “bombă” sau “atentat terrorist” nu ar fi de mirare ca în secunda doi să îţi bată un “dulap” la uşă, aşa cum se întîmplă de altfel şi în alte democraţii mult mai avansate. Cum deschizi deja nu se mai vede soarele. Adică eşti liber să vorbeşti sau să scrii ce vrei, dar ar fi bine să taci, să te abţii, că după aceea te pomeneşti cu cătuşe, ca altă dată (pentru cei care au trăit vremurile). Îţi vine să te întorci înainte de 89 şi să iei la palme şi pumni pe cei care strigau în faţa gloanţelor “vrem libertatea de a vorbi!”. Măcar să fi cerut altceva, că nici peste 20 de ani nu o să aibă ce au dorit ei cu preţul vieţii.
