Sperante
Desi este unul din putinele lucruri concrete care constituie averea cea mai de pret a Vrancei, este
dezarmant cit de putin interes pare a prezenta acest subiect. Si totusi, acesti 160 de reprezentanti ai scolii autohtone - care isi sacrifica, iata, benevol vacanta de primavara in timp ce alti colegi ai lor
se odihnesc sau se distreaza - reprezinta reactia sanatoasa si disperata de autoaparare a societatii in care traim impotriva numeroaselor tendinte devenite deja ingrijoratoare si care au impinzit- o precum o pecingine.Mai multi considera asemenea tare ca fiind "manelizari". Stim si simtim cu totii: ele se manifesta prin agresivitate, spoiala de cultura elementara (deseori inexistenta), ridicarea
nonvalorii la rang de reprezentare, lipsa masurii si, cel mai des, etalarea unor gusturi indoielnice presarate cu accente la limita pornografiei si a bunului simt. Lotul celor peste 150 de olimpici ar putea fi cea mai intemeiata speranta ca, nici intr-un judet ca al nostru cu stigmatul rusinos a unui tinut incremenit in Evul Mediu si lasat ani de zile la cheremul unui individ pe care un renumit specialist in
psihiatrie il caracteriza astfel: "Daca vorbim de baronul vrincean, este destul de simplu sa-i facem portretul psihologic: impertinenta uriasa, golanism absolut, cultura inexistenta, activitate inainte de \'89 in general absenta. Se vrea dandy, Mecena, parintele poporului. Inventeaza totul-biografie si studii, incercind sa ambaleze frumos, derutant, agresivitatea, intoleranta, linguseala si inconsistenta. In plus
il caracterizeaza dispretul legii, dispretul oamenilor, dispretul pur si simplu", nu-i totul pierdut.