Un exerciţiu zilnic şi practic de responsabilitate
Poate sună cinic, însă moartea micuţei Georgiana, chinuită de animalul care ar fi trebuit măcar să aibă grijă de ea dacă nu a putut să o iubească, a fost pentru copil finalul “fericit” al unui lung şir de chinuri la care o supunea de luni bune tatăl ei vitreg. Scriam acum o zi de o altă copilă de 13 ani, care s-a culcat cu verişorul ei de 21 de ani, după care a rămas însărcinată şi şi-a dat seama prea tîrziu pentru a mai putea schimba ceva. Le-am găsit ceva în comun cu mai multe cazuri de care, de mai bine de un an, tot scriu. Este indiferenţa celor din jur, nepăsarea autorităţilor, lipsa de reacţie a celor care văd ceea ce se întîmplă, iar la un final precum cel de la Cîmpuri vorbesc apoi ca despre o grozăvie despre care nu au ştiut vreodată. Atitudinea lor e poate la fel de culpabilă cu cea a criminalului despre ale cărui cruzimi nu a vorbit nimeni pînă atunci, iar lipsa lor şi a noastră de reacţie la astfel de evenimente nu face decît să completeze tabloul gri al unei complicităţi tăcute, maladive. E dovada faptului că am dobîndit sau am moştenit mentalitatea struţului care îşi vîră capul în nisip după care ne batem cu pumnul în piept că vrem să schimbăm sistemul! Dar nu oricînd, ci doar atunci cînd propria noastră capră dă să moară.
Anunțuri ZdV Premium
Anunțuri ZdV Premium
Comentarii: 1
Adaugă comentariu
noname, acum 4557 zile, 3 ore, 10 minute, 29 secunde 
