Opinii

De ce plînge Maiorul Pastia…

Sorin Tudose
9 oct 2011 1000 vizualizări
Dacă acum aproape un veac nu ar fi existat gestul mai mult decît mărinimos al Maiorului Gheorghe Pastia de a dona suma necesară construirii unui Teatru, cel mai probabil azi nu am fi avut un asemenea edificiu de cultură în oraşul Focşani.

Actul filantropic a fost făcut sub rezerva de a fi folosit doar pentru piese de teatru şi pentru activităţi culturale conexe. Azi cam tot ce se întîmplă în teatru este o bătaie de joc la adresa maiorului Pastia. Spectacole de miss, diverse reprezentaţii ale şcolilor, întîlniri politice, evenimente care nu au nici o gară cu cultura şi, cel mai rău, cununii civile! Băieţii aştia de au în subordine Teatrul Municipal care e de fapt Naţional, adică băieţii din Consiliul Local, Primărie nu au respect pentru un om ce se află în “Galeria Marilor Focşăneni”. Cu o bază spirituală cel puţin contestabilă aceşti oameni nu înţeleg că rolul culturii nu este acela de a scoate bani de pe urma ei cu orice preţ. E unul infinit mai măreţ, pe termen lung şi care nu poate fi cuantificat la fel de lesne precum ai număra nişte bani obţinuţi din chiria pentru diverse evenimente, fie ele prezentări de modă, de vinuri, de cosmeticale sau tîrguri de carte. Oficialii se vor “spăla pe mîni” spunînd că teatrul a fost întreţinut şi reparat din banii municipalităţii şi că în consecinţă este al ei, dar e vorba de altceva, de un principiu. Dacă un om şi-a cheltuit averea pentru a ridica un teatru care să ajute la dezvoltarea spiritualităţii focşănene şi nu numai, cum poţi tu autoritate locală să permiţi organizarea de cununii în acest simbol cultural al oraşului. Printre altele, maiorul Gheorghe Pastia mai voia şi un director de teatru fără culoare politică pus cu girul primarului. Din păcate, nici aici ctitorul teatrului nu a avut noroc. Actorul Sorin Francu este membru PSD şi, în cele mai multe dintre cazuri, nu este altceva decît portavocea partidului roşu, cunoscut mai curînd pentru micile scenete bahice şi prezentări de evenimente decît pentru o activitate teatrală susţinută în instituţia pe care o conduce. „Regret din tot sufletul că mi-am sacrificat avutul meu, muncind din greu, ca să las oraşului un templu de cultură, iar nu o tavernă de infecţie”, spunea maiorul Gheorghe Pastia în 1928, cu un an înainte de a trece în nefiinţă. Ce s-a schimbat de atunci?


În lipsa unui acord scris din partea Ziarului de Vrancea, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi inseraţi vizibil link-ul articolului: #insertcurrentlinkhere

Ziarul de Vrancea  nu este responsabil juridic pentru conţinutul textelor din comentariile de mai jos. Responsabilitatea pentru mesajele dumneavoastra vă revine în exclusivitate.

Comentarii: 0

Adaugă comentariu
Trebuie să fii autentificat pentru a putea posta un comentariu.
Ziarul de Vrancea doreste ca acest site sa fie un spatiu al discutiilor civilizate, al comentariilor de bun simt. Din acest motiv, cei care posteaza comentarii la articole trebuie sa respecte urmatoarele reguli:
1. Sa se refere doar la articolul la care posteaza comentarii.
2. Sa foloseasca un limbaj civilizat, fara injurii, calomnii, comentarii antisemite, xenofobe sau rasiste.
3. Sunt interzise atacurile la adresa autorilor, daca acestea nu au legatura cu textul.
4. Username-ul sa nu fie nume de personalitati ale vietii publice sau parodieri ale acestora.
Autorul unui articol poate fi criticat pentru eventuale greseli, incoerenta, lipsa de documentare etc.
Nerespectarea regulilor mentionate mai sus va duce la stergerea comentariilor, fara avertisment si fara explicatii.
Abaterile repetate vor avea drept consecinta interdictia accesului la aceasta facilitate a site-ului.