De ce ei POT si noi nici macar nu ne STRADUIM?
Nu am tendinta de a cadea intr-o admiratie de snob a unor lucruri vazute acolo insa, intorcindu-ma in santierul numit Focsani, nu am putut sa nu imi repet in minte aceeasi intrebare: De ce ei pot si noi nici macar nu ne straduim sa facem lucrurile asa cum trebuie? Si, pentru ca lucrurile sa capete inteles, voi face vorbire de doua lucruri. Ma aflam in Haifa, pe o portiune de strada de circa 150 metri pe care, in jurul orelor 17, mai multe echipe de muncitori au inceput sa lucreze. Am ocolit-o fiind aproape de o statie de autobuz spre care mergeam. Seara m-am intors pe alt traseu insa dimineata, in jurul orelor 10, fix a doua zi, am trecut din nou pe acolo. Pe strada in lucru si surpriza! Totul era gata, borduri si pavele puse ca si cum ar fi fost acolo de dinainte de a veni eu, nisipul maturat, sculele strinse si muncitorii mutati la citeva strazi mai departe. Initial am crezut ca am gresit traseul insa am realizat ca nu era asa. Am intrebat proprietarul unui magazin din zona unde s-a lucrat cum de s-a terminat asa repede totul. M-a intrebat zimbind: “You are from?” (n.t.- De unde esti?). I-am raspuns, natural: “From Romania”. Mi-a replicat, simplu, cu subinteles. “Ok, yeah”. M-am simtit stupid, dindu-mi seama ca muncitorii cu pricina nu merg pe principiul “Timpul trece, leafa merge, noi cu drag muncim!”. Am multumit interlocutorului meu si am plecat meditind. Tot in Haifa am traversat orasul printr-un tunel de circa 5 km lungime, finalizat anul trecut. Are cite doua benzi de circulatie pe sens, este sapat efectiv in stinca, finalizat, cu tot cu racordarile la autostrazi, in circa opt luni. Si m-am intrebat: Daca am fi avut bani pentru asa ceva, in citi ani s-ar fi terminat in Romania. Si mai adaug un singur lucru: Statul Israel a luat fiinta in 1947!