Autoritatile Focsaniului si conceptia lor despre estetic
Nici nu ar avea cum pentru ca nici unul din ei nu par a se fi intilnit vreodata cu scrierile lui Edgar Allan Poe, cu filmele lui Jean Luc Godard, cu muzica lui Glen Gould, cu picturile lui Toulouse Lautrec sau cu orice alt lucru care inalta conditia umana. Daca ar fi fost niste persoane fara nici o functie n-ar fi contat absolut deloc, dar cind ei „fac orasul frumos” mutilind pentru citeva decenii de acum incolo Focsaniul iti vine sa pleci pe Marte, vorba cintecului. Dupa ce rusinos de multi ani trotuarul de pe Bulevardul Unirii a fost o mizerie in toata puterea cuvintului acum autoritatile noastre municipale au hotarit sa „planteze” niste terase de fier. Mai conteaza ca locul lor nu era acolo? Mai conteaza ca toate trotuarele se micsoreaza pe zi ce trece doar pentru ca aceleasi autoritati sa se impauneze ca au facut parcari? Kitsch-ul general in care se scalda orasul continua chiar peste drum de Bulevard, in Piata Unirii. Nu cred sa mai existe in toata tara asta, ca de lumea civilizata nici nu incape vorba, o scena de beton in piata centrala a unui oras. Parcul, dupa ce ca era atit de mic, a ramas si mai mic prin ridicarea unor cladiri care, de asemenea, nu aveau ce cauta acolo. Pina si Adjudul are un parc mai mare si mai frumos decit resedinta de judet, ca sa nu mai amintesc aici de nastrusnicul parc din Tecuci, unde focsanenii sint vizitatori obisnuiti. Intreg ansamblul din Piata Unirii se inscrie in trendul general al Focsaniului in care prostul gust si lipsa unei viziuni arhitecturale fac din orasul nostru, odinioara mai mult decit cochet, un ghiveci, un talmes-balmes. Catedrala de la „Ceasul Rau” este inca un exemplu de lipsa de viziune urbanistica in caz ca e vorba de ignoranta sau ticalosie daca scopul ei este unul electoral. Dupa ce ca orasul e sufocat de betoane si blocuri, parculetul care exista inainte imensitatii a fost desfiintat pentru inca un lacas de cult. Adevarul e ca duceam lipsa de ele. Si, cum nu se putea mai rau, autoritatile care ne pun pe primul loc nu ne iau niciodata in calcul. Firesc ar fi ca pentru orice constructie ori lucrare de anvergura sa se faca dezbateri publice in care cetatenii sa fie consultati, nu sa se trezeasca oamenii peste noapte cu terase, blocuri sau magazine in fata blocului. Sigur ca exista si reversul medaliei in care foarte multi concitadini, cu aceeasi baza moralo-spirituala, ar fi de acord cu „mintile luminate” si atunci ma intorc iar la cintec. Plec pe Marte.