Cind papusile politice incep sa prinda glas si sa se miste
As spune ca, pregatindu-se pentru viitoarea campanie electorala, stimatii nostri politicieni revin usor-usor in peisaj, devin vizibili, incep sa isi aduca aminte ca au ajuns acolo unde sint ca urmare a voturilor pe care le-au obtinut. Cum le-au obtinut cei mai multi dintre ei, ramine o problema de constiinta inevitabil trunchiata! Ma intriga insa acelasi fenomen, ciclic, intilnit la fiecare patru ani, dezonorant si penibil dar atit de necesar pentru pozitia lor de oameni politici. E modul in care (ne)cunoscutii nostri parlamentari si lideri locali de partide incep sa se dezmorteasca din nepasare, incep sa vorbeasca si sa se arate, incep sa defileze in spatiul public facindu-si incalzirea pentru etapa finala- 2012. Ii vad incepind sa devina interesati de problemele noastre, ii vad la conferinte de presa la care se chinuie sa spuna ceva interesant, dar nu ca ar fi realmente interesati de noi, ci doar de votul nostru, pe care e musai sa-l aiba. Mi-am adus aminte ca am nevoie de un favor de la un prieten pe care nu l-am mai sunat de citeva luni bune si am refuzat sa apelez la el din rusinea ca il caut atunci cind am nevoie. Ma gindesc cum este sa bati iar la aceeasi poarta, sa saruti din nou mina unui batrin, sa mingii din nou crestetul unui copil o data la patru ani si sa cersesti cu nesimtire sa fii ales din nou. Ma gindesc la toti acestia care vor veni in curind sa ne ceara ajutorul pentru un nou mandat de ceva, indiferent ca sint rosii, portocalii, galbeni sau de o alta culoare. Din punctul meu de vedere, nu sint decit incolori, inodori, insipizi si, daca am fi un pic mai responsabili, ar trebui sa decidem ca ei sa ramina asa. Sa fie macar un exercitiu civic, daca nu o dovada ca nu avem creierul spalat!