2012, anul electoral al partidelor de manevra
Cresterea pragului electoral de la 3 la 5% pe vremea cind PNTCD era prim actor al guvernarii CDR, criza economica si nesfirsitele luptele intestine din interiorul partidului au consfintit decesul politic al taranistilor care nu reusesc sa mai scape de sindromul de "partid de garsoniera". Acum, democrat "" liberalii vor sa scada pragul electoral de la 5 la 3% in special pentru salvarea UDMR-ului. Partidul minoritar a devenit un club politic inchis al intereselor personale si de grup, care acum are rolul de a asigura guvernarea dar care ar putea sa nu mai atinga pragul de admisie in viitorul parlament. Este clar ca decizia de a scadea pragul electoral este parte din calculul politic al puterii portocalii pentru viitorul mandat. Am senzatia insa ca cei din PDL neglijeaza in chip naiv "partidul OTV", lansat la apa de Dan Diaconescu, ziaristul devenit milionar pe cai mai putin ortodoxe si a carui popularitate creste dupa ce a fost arestat in direct si a abordat un discurs radical. O alta arestare care a facut valuri la ore de virf, cea lui Gigi Becali, l-a trimis pe acesta in Parlamentul European si a intarit alianta de la Bucuresti dintre PDL, PNG si PRM, ceea ce arata inca o data ca una se vorbeste si alta se intimpla in politica noastra. Pe margine isi fac insa incalzirea alte "partide televizor" si de televizor si liderii aferenti, cum ar fi Vadim Tudor sau László Tõkés, politicieni de mucava al caror singur mijloc de exprimare politica este demagogia si nicidecum rezolvarea vreunei probleme reale cu care se confrunta societatea.
E clar, reperele ne sint date peste cap, nu mai stim cine ne reprezinta interesele, pentru ca in mass-media se da o teribila lupta intre agende. Iar corpul social reactioneaza doar la stimuli precum ura, lacomie, minciuna... Se stie ca intotdeauna saracia a nascut extremism. Sociologii, care cunosc bine mecanismele de vot, spun ca nu e de gluma si ca ar trebui sa invatam din istorie pentru alegerile din 2012. Spun asta pentru ca nu am trecut criza financiara, iar un teren social minat de saracie ne poate aduce mari probleme. Vor incepe sa vina deconturile imprumuturilor externe, apropierea alegerilor va indemna Guvernul la compromisuri, iar dimanica electorala ar putea aluneca spre extremism. Cam asa s-a intimplat si in 2000, cind am vazut dintr-o data ca disidenta Doina Cornea il sustine comunistul Ion Iliescu pentru ca Vadim Tudor sa nu devina presedinte. Iar asta ne dadea fiori. Chiar si asa, a urmat poate cea mai urita perioada pentru democratie de dupa 1990, din care nu prea am invatat nimic, din pacate. Am mai spus-o: tarile moderne consacra institutii si standarde, nu persoane. La noi inca e invers. Naivi, inca ne dorim un Vlad Tepes care sa-i traga pe hoti in teapa in piata publica. Si asta si votam. Tepari ieftini, al caror singur scop este sa ne tepuiasca pe noi si bugetul de stat, dar care vorbesc pe gustul nostru la televizor.