Autoprotectie prin omisiune
L-am auzit intr-una din zilele acestei spatamini pe prefectul Vrancei argumentindu-si buna credinta si suficienta demersului institutiei pe care o conduce. Parea destul de relaxat si impacat cu sine.
Si nu intr-o cauza oarecare, ci in procesul pe care Prefectura Vrancea l-a intentat in Justitie impotriva Consiliului Judetean, pentru a declara ilegala o hotarirea a acestuia. Respectiv pe cea suficient de mediatizata referitoare la declansarea procesului de privatizare a S. C. "Drumuri si Poduri Vrancea" S.A. unde parlamentul local este si actionar unic. Ion Oprea spunea ca se considera pus la adapost, in privinta mustrarilor de constiinta pe care le-ar putea avea in legatura cu pierderea de catre terminalul
Guvernului Romaniei in Vrancea (pentru ca asta reprezinta, de fapt, prefectura in judet) a respectivei actiuni in instanta, deoarece, fie si nefavorabila, solutia obtinuta este un verdict dat de justitia romana.
Sigur, ca naratiune, textul ar putea fi chiar impecabil pentru un necunoscator care-l aude pentru prima oara.Numai ca reprezentatul guvernului a omis, curios, un amanunt de mare importanta si deosebit de sugestiv, in opinia mea. Respectiva batalie a fost pierduta pe o lipsa de procedura. Altfel spus, n-a fost vorba de nici o confruntare, pentru ca argumentele nici n-au putut fi prezentate judecatorilor. Pentru un
motiv aproape dezarmant: actiunea cu pricina fiind introdusa mai tirziu decit prevede Legea Contenciosului Administrativ. Desi stia foarte bine acest lucru, (cel putin jenant, de altfel pentru institutia care reperezinta executivul suprem al unei tari) omul aflat pe pozitia numarul unu de putere politica in Vrancea s-a facut ca-l uita, de parca n-ar fi existat. De ce, oare? Poate ... pentru autoprotectie.
