Posibile invataturi amare
Se dovedeste inca o data in aceste zile cit de valabile si actuale sint cugetarile populare. Astazi par a fi pe deplin verificate cu inca un prilej cele care spun: "pe cine nu lasi sa moara, nu te lasa sa traiesti"
Veniti la putere la sfirsitul anului trecut, (cind pina si ei se asteptau destul de putin) cu o vizibila pecete de surprindere si dezorientare exponentii locali ai partidelor ajunsi in acesta ipostaza in Vrancea nu s-au facut remarcati in lunile scurse pina acum, de la respectivul eveniment, decit prin preocupari si actiuni efective de o redusa amplitudine. Minuscule multe din ele, s-ar putea spune intr-o apreciere indulgenta. De rezolvare in principal a unor interese marunte, constind in posturi pentru clientela din jurul cercurilor proprii, sau avantaje in afaceri din diverse zone.
Asupra elementului major care a avut contributia covirsitoare la cangrenarea in acesti ani a majoritatii institutiilor, dar si a principalelor sectoare ale vietii din judet, sub diverse pretexete, s-a preferat un gen de politica a strutului.
Un "lasa-ma sa te las" pitit sub paravanul unor rationamente de tipul: "Vin insitutiile abilitate care vor face si vor drege, sa asteptam reforma justitiei "etc, etc.
Au aparut apoi inundatiile din iulie cu episoadele, stingaciile si amatorismul (afisate nu de putine ori) cunoscute, si unde
s-a ajuns?
La exact situatia de acum, cind lupii imbracati in blanuri de oaie, cu tupeul cunoscut incep a tine lectii, a poza in salvatorii judetului si a face ei reclamatii la Inalta Curte de Casatie si Justitie.
Deconturile halucinantei realitati, care nu mai are rabdare?
Poate mai degraba invatatura amara ca lucrurile nefacute la timpul lor se intorc, de regula, in primul rind impotriva celor care le-au tergiversat (crezind ca poate asa scapa de ele!) si dus spre "calendele grecesti".
