Electricieni si tractoristi
Dupa cum am mai spus-o, nu-mi face nici o placere sa port polemici cu cel cunoscut drept baronul de Vrancea. Totusi, n-am cum sa las fara replica, din respect pentru cititorii "Ziarului de Vrancea", toate manipularile si diversiunile puse la cale de interese meschine care depasesc cu mult puterea de intelegere, dar si bunul simt specifice mintii si comportamentului unui om normal.
Nu ma mai mira de mult tupeul nemasurat al individului care a contribuit incontestabil la trista consacrare in Romania ultimilor ani a numelui unei sinistre epoci, cea a "baronilor locali".
Descrierea unui astfel de comportament a mai fost facuta si inaintea mea de mai multi analisti apreciati ai societatii si vietii politice autohtone.
As incepe cu risipirea fumigenei ce evidentiaza cum nu se poate mai bine caracterul si adevarata fata a celui care incearca disperat sa arunce cu noroi in toti cei care nu-i cinta in struna. Acestuia, un renumit profesor specialist in psihiatrie ii atribuia urmatorul portret psihologic: "impertinenta uriasa, golanism absolut, cultura inexistenta, activitate inainte de \'89 in general absenta.(...). Inventeaza totul - biografie si studii, incercind sa ambaleze frumos, derutant, agresivitatea, intoleranta, linguseala si inconsistenta. In plus, il caracterizeaza dispretul legii, dispretul oamenilor, dispretul pur si simplu".
Cu mentiunea ca l-am mai citat si voi continua sa o mai fac, ori de cite ori voi avea ocazia, pentru ca respectivul specialist a sesizat, cel mai bine, in opinia mea, un fenomen catastrofal petrecut in Romania. Cel al abandonarii, timp de patru ani, a unei insemnate parti din teritoriul tarii, lasata la cheremul unor nulitati agresive care calca in picioare tot ce le sta in cale, fie ca-s legi ori constiinte.
Conform ultimelor clisee, lansate si repetate insistent de catre cel acuzat recent intr-o conferinta de presa ca a furat in tinerete motorete, eu am defectul ca-s "electrician". Si pe acela ca soarta m-a postat in aceasta calitate, in calea fericirii sale.
Oricit s-ar stradui sa disimuleze, se poate observa cu usurinta ca de fapt singura lui nemultumire e aceea ca am ajuns fara aprobarea lui intr-un domeniu pe care el e obisnuit sa-l aiba sub control absolut. Tragedia e ca in ziarul pe care eu il conduc apar des despre el, ca persoana publica, spuse incomod, lucruri pe care "altii le ascund".
Il anunt in primul rind ca nu ma deranjeaza deloc o astfel de includere intr-o categorie profesionala demna de tot respectul.
Cum, de altfel, e nevoit sa recunoasca ipocrit chiar si cel care a condus ani de zile Consiliul Judetean Vrancea, mintind ca are studii superioare, desi stia foarte bine un lucru devenit de notorietate dupa ce a fost publicat tot in "Ziarul de Vrancea". Ca ultima forma de invatamint absolvita de el era liceul agricol, cu specializarea tractorist. Profesie pentru care am respectul si consideratia cuvenite cind e practicata de oameni cinstiti.
Daca un asemenea specimen are caderea in primul rind morala sa ma catalogheze cu vadite accente zeflemitoare drept un "electrician", ramine sa apreciati fiecare dintre dumneavoastra.
Cind am lucrat in alt domeniu decit cel in care-mi desfasor activitatea acum, dupa ce am absolvit in 1982 cursurile Facultatii de Eletrotehnica din cadrul Institutului Politehnic din Iasi, timp de 15 ani am avut in subordine in special angajati din aceasta categorie profesionala. De care, chipurile, ar trebui, conform logicii baronesti, sa-mi fie acum rusine si drept urmare, cu privirea-n pamint, sa iau decizia "inteleapta" ca in ziarul al carui director sint sa nu mai apara articole despre matarpazlicuri pe bani publci in care-i implicat Marian Oprisan!
Pe diploma mea de studii, absolvite la timp intr-o institutie de invatamint superior de prestigiu (nu dupa 13 ani, cu mari semne de intrebare, cum au facut-o altii, cocotati in pozitii de satrapi ai judetelor feuda) precum si-n cartea mea de munca, sa-i fie foarte clar, scrie ca profesia si postul pe care am lucrat pina in 1997 au fost de inginer eletroenergetician. Si se poate spune sau inventa despre mine orice in aceasta perioada, insa niciodata ca as fi furat motorete sau ca as fi fost fost exmatriculat din liceu prin clasa IX-a.
Despre ce-am realizat si voi mai face in presa vrinceana eu? Singurii care pot aprecia (si o si fac, cumparind sau nu in fiecare dimineata publicatia pe care o conduc acum, sau au facut la fel cu cealalta, la a carei aparitie pe piata media din judet am contribuit si eu alaturi de altii, asa "electrician" cum sint, din ianuarie 1997) ramin cititorii.
In legatura cu aceasta perioada din viata mea, as dori sa fac urmatoarele observatii:
1- Pina in aprilie 2002, ziarul al carui titlu era editat de societatea administrata si condusa de mine avea 98 % din segmentul de piata al cititorilor de presa locala din judet. Dupa ce acelasi titlu a fost luat cu japca si asezat temeinic sub papuc baronesc, el a ajuns acum, conform ultimelor masuratori autorizate, la mai putin de 60%.
2- Despre scoli de presa si cunostinte in domeniu (pe care as dori
sa-l asigur pe cel preocupat ca le am mult mai consistente si apreciate decit cele pe care le are el), dar si despre ce presupune exercitarea meseriei de jurnalist este aproape un sacrilegiu sa vorbeasca si sa le fluture propagandistic si demagogic personajul care dispretuieste in realitate cel mai mult aceasta profesie.
Si care nu poate intelege din ea altceva decit s-o foloseasca pentru a-si inalta pe piloni de lut cultul al personalitatii, folosind tot felul de manete si pirghii, dar si fonduri publice pe masura, autoatribuite discretionar din scaunul de satrap sef al unui judet feuda.
3- Despre legaturile pe care "Ziarul de Vrancea" le are cu Momanu si Vraciu sau cu PNL si PD nu mai are rost sa argumentez, pentru ca am mai facut-o si in cele din urma cititorii sint cei mai buni judecatori. Daca as fi rivnit sa fac un ziar de partid, o puteam face demult si acum n-as mai fi fost probabil in postura de polemist cu Oprisan. Faptul ca atunci cind nu se puteau exprima nicaieri in alta parte cei doi, la fel ca si alti reprezentanti ai altor formatiuni politice, au avut acces in paginile cotidianului pe care-l conduc (lucru care-l deranjeaza de fapt si l-a consumat cel mai mult pe Oprisan evidentiindu-i gindirea "democratica") nu are nici macar minime asemanari cu tipul de relatii ale baronului cu ziarul sau.
Certificate de o hotarire judecatoreasca ramasa definitiva, chiar daca acest lucru nu-i convine deloc.
P. S: In cursul zilei de ieri, mi-a ajuns sub ochi un "sfisietor" "Comunicat de presa" de data asta mai curajos decit precedentele, fiindca a fost semnat.
De nimeni altul decit de cel care-i instrumenta in Focsani si-i prezenta in ziarul sau, in toamna anului trecut, prin campania electorala, nunti de homosexuali actualului sef al statului, pe atunci candidat si aprig "dusman de clasa" al baronului. Cel care acum se pozeaza in comediant vigilent protector al sau fata de agresiunile "Ziarului de Vrancea" si care-l gratula cu apelativul (de alint, desigur!) "chiorul".
In "comunicat" sint bruftuluit si facut fara ocolisuri "nerusinat" pentru ca a aparut in editia de ieri a cotidianului "Ziarul de Vrancea" un articol scris, semnat si asumat ca atare in primul rind de redactorul care l-a documentat. In care se vorbea despre faptul ca o firma, in legatura cu care saptaminalul "Academia Catavencu" scria ca unul dintre actionari este un apropiat de-al lui Traian Basescu, si-i abonata la lucrari de reabilitare a strazilor din Bucuresti, apare printre firmele propuse de Consiliul Judetean pentru refacerea infrastructurii judetului Vrancea.
Singurul comentariu pe care l-as face - in afara de acela ca-n opinia mea singurul care ar avea motive sa-i fie rusine ar trebui sa fie cel care-si permite sa trimita unui ziar independent, confundindu-l cu ala de sub papucul sau, astfel de aberatii intitulate "Comunicat de presa" - este: tocmai asta-i diferenta esentiala intre gindirea si as indrazni sa spun coloana vertebrala a unui "electrician" si cea a unui fals tractorist, despre care se spune c-a fost sutz de motorete.
