Principiul de mare succes in slujba cumetrimii: Statul Popa prostu.
Apar noi elemnete ale cancerului care a cuprins institutiile publice din judet in acesti ani. La trista turnura a lucrurilor au contribuit substantial multi dintre cei care ar fi putut si ar fi si avut menirea sa opreasca jaful, haosul, degringolada. Si sa spuna "Stop, asa nu se mai poate! Dincolo de limita asta nu se mai cuvine si nu mai vreau sa trec! " Din pacate, aproape niciunde nu s-a intimplat asa ceva.
Cel putin, din cite se pare, in Vrancea e cu desavirsire exclus sa-si fi pus cineva problema de constiinta a unei asemenea reactii.
Nu se intreaba chiar nimeni de ce? Scuze si subterfugii si-au confectionat si gasit foarte multi. Scaunul bine platit ce trebuie musai conservat, familia, contextul, sau alte interese mai marunte ori mai insemnate ce pot si au fost puse, mai sint inca asezate pe tapet, devenind deja ceva obisnuit. Peisajul din jur, fie si intristator, descurajant uneori, acesta este si trebuie sa-l privim cinstit asa cum se prezinta. Este recomandat, insa, sa nu ne facem iluzii desarte. Nu au fost, si dupa cum evolueaza multe in societatea romaneasca, nu sint defel depasite conceptiile inradacinate inainte de decembrie 1989. Atunci, cei care voiau sa fie corecti, fixindu-si anumite norme si principii la care tineau, dar aveau nenorocul ca acestea sa fie diferite de cele ale partidului unic, erau marginalizati, persecutati, considerati de cele mai multe ori anormali sau de-a dreptul nebuni.
Desi teroarea comunista speram sa fi disparut odata cu regimul totalitar, iata ca pina de curind se mai murmura si-n Vrancea noastra, pe la colturi: "Numai un nebun, inconstient sau sinucigas poate gindi si spune altceva decit gasca cumetreasca atot-stapinitoare in judet."
Sa revenim la intimplari, din pacate, foarte concrete. Care s-au petrecut nestingherite la una dintre societatile ce ar putea fi proclamata model de bataie de joc si folosire a banilor publici in interes ce numai al comunitatii nu poate fi considerat.
Este vorba de des-amintita in ultima vreme, Societate comerciala de interes public judetan "Drumuri si Poduri", aflata in subordinea Consiliul Judetean Vrancea. Odata aflat acest important amanunt, probabil nici nu mai sint necesare prea multe lamuriri.
E unul din locurile de care cei mai multi functionari din institutiile descentralizate cu rol de control din judet fugeau "ca dracul de tamiie".
De nereguli descoperite sau ilegalitati scoase la iveala pina in 12 decembrie 2004, nu se putea gindi macar cineva
Era unul din punctele din judet unde sfera de influenta si relatii a baronului se intindea sufocanta si necrutatoare peste tot, cum lesne isi poate imagina orice cunoscator al realitatilor locale.
Din acest motiv este mai mult decit interesant de urmarit ce s-a petrecut, si mai ales cum in cadrul acestei societati.
Mai cu seama tinind cont si de rasuflata diversiune prin care s-a incercat ca toata mizeria creata de "competenta prestatie" si presupusa durere in cot a actionarului majoritar sa fie depozitata smechereste in usa noului prefect care s-o transporte spre spalare si albire noului guvern.
Numai ca acum incepe sa se vada cit de gol e imparatul.
Ultimul control al unei echipe de inspectori ai Agentiei Nationale de Administratie Fiscala -Directia Generala a Finantelor Publice Vrancea a descoperit un lucru stupefiant.
Desi in strinsa legatura cu stilul de conducere afisat,-caricatural-autoritar, caraghios-despotic - al personajului cheie din cadrul actionarului majoritar, in fapt cum se poate vedea fara prea mari eforturi, din pacate o adevarata calamitatea intruchipata, societatea a ajuns in nedorita situatie de a-i fi blocate toate conturile din banci. In aceasta situatie s-a gasit o metoda - crezuta semechereasca si infailibila - de fentat legile si bineinteles statul care-i intotdeuna lesne sa ramina "Popa prostu" in afacerile cu cei din gasca cumetreasca la fel ca in celebrul joc de carti din copilarie.
Aplicindu-se si principiul cel binecunoscut, cu mare densitate de utilizare intr-un "judet feuda" -"Legea sint eu!"
Fiind asa cum am spus, societate de interes public, conform legilor romanesti in vigoare, in cea mai mare parte banii ii ajung in conturile din Trezorerie.
Asta se intimpla, de altfel, cu orice societate sau firma in relatii comerciale cu societati sau institutii ale statului, ori care efectueaza servicii legate de acestea.
Una din explicatiile acestui mod de lucru, prevazut de legislatie, este acela ca se considera prioritare datoriile oricarui agent economic fata de stat. Exceptia pe care o face legiuitorul de la aceasta regula este cea al salariilor pe care societatea respectiva le datoreaza propriilor angajati, in scopul protejarii acestora.
In mod real "S C Drumuri si Poduri Vrancea S A" s-a gasit, din cauze precum cele susmentionate dupa cite se pare, in 2003 si 2004 in situatia de avea mari datorii fata de bugetul statului.
Este si motivul pentru care societatea a ajuns in dificila situatie de i se scoate active importante din patrimoniu la vinzare de catre Directia de Finante, dar aceasta este o alta problema.
Conform legislatiei, in special conturile din Trezorerie ale firmei, dar cu mare probabilitate si restul, deschise la alte banci,- sau cel putin asa ar fi trebuit sa fie - ar fi fost cica in atari conditii blocate.
Singurii bani ce puteau fi folositi si deci scosi din conturile Trezoreriei - gindit ca un fel de buzunar comun al firmei in cauza si al statului - fiind cei pentru salariile angajatilor de la Drumuri si Poduri.
Constatarile ultimului act de control incheiat la respectiva societate de interes public judetean, de catre Agentia Nationala de Administrare Fiscala - Vrancea, in 7 februarie 2005, spun ca responsabilii financiari si conducatorii societatii au recurs la o minciuna si un fals grosolan. Scotind sume de bani din Trezorerie pe ordine de plata pe care la scopul platii se mentiona "pentru plata salariilor" numai pentru administrarea unei consistente si cit mai eficiente pacaleli statului.
Cu aceste sume avea insa sa se consatate ca s-au facut in realitate plati avind cu totul alte destinatii decit cele afirmate mincinos in documentele contabile de banca.
Actul de control spune ca s-au platit, de exemplu, aproape
4 000 000 000 (patru miliarde) lei in perioada controlata, catre ziarul aflat sub papucul de dictator de mucava al lui Marian Oprisan.
Ceea ce reprezinta, de fapt, exact o parte a pretului platit din bani publici pentru "cintarile" permanente si gretosul cult al personalitatii admistrate, in interes fara vreo legatura cu cel al cotizantilor la taxe si impozite din Vrancea, baronului in acesti ani.
Folosindu-se in atingerea scopului inclusiv, dupa cum se poate acum lesne vedea, de prestatia rusinoasa a conducatorilor societatii, dar si a unor functinari publici. Care s-au facut cel putin suspect ca nu vad sau nu pricep - conform opiniei unor experti in materie - crase abateri cu evidente conotatii penale.
Pentru ca pe linga falsul din acte amintit, cel cu "bani pentru plati salarii" utilizati in cu totul alte scopuri, este vorba se pare in acest caz, si de o defel minora "sustragere de la executare".
Similara cumva cu de exemplu "vinzarea de catre un contribuabil a unui bun aflat sub sechestru"!
Avind in vedere ca nu-i vorba de un contribuabil banal, faptul poate fi considerat de multe ori multiplicat ca si gravitate fata de unul intilnit la o firma oarecare.
Atentie, toate aceste nelegiuiri - facute cu presiuni banuite fara prea mari eforturi din ce directii, avind in vedere ca-i vorba de Consiliul Judetean - s-au materializat, foarte posibil, cu acordul tacit si nu numai, cel putin al celor de la Trezorerie.
Care au mimat pesemne, fara prea pronuntate mustrari de constiinta ca nu observa si nu pricep cum le sint luati banii din depozite pe niste operatiuni - salarii - a caror plata catre angajatii de la Drumuri si Poduri se putea face fara nici o problema prin conturile deschise la institutia lor, Trezoreria Focsani.
Nemaifiind necesar defel vreun transfer bancar care sa inlesneasca de fapt plata unor clienti, ilustri reprezentanti ai unor interese personale si de gasca. In realitate, s-a jucat o veritabila "leapsa pe furate" cu distributia in rol de martori a unor functionari platiti din banii tuturor, in primul rind ca sa apere interesele statului si sa aplice corect legea. Pe de alta parte, insa, tendinta e una cit se poate de clara si fara dubii. Cind e vorba ca statul sa ramina "Popa prostu!" pentru a ingrosa buzunarele lui Prunache, oficiosului ziar baronesc, ori sa contribuie activ la achizitionarea "unui mizilic" de masina de lux de aproape 70000 de euro care sa-l deserveasca ciocoieste pe acelasi personaj, ce mai conteaza niste neinsemnate legi, acolo?
Si ce folos sa te impiedici de ele?
Mai exact, in folosul cui?
P.S1- Nu-i pare nimanui dubios cum s-au grabit "Finantele" sa faca un control de fond la "Drumuri si Poduri" chiar in
noimebrie-decembrie 2004? Cind ghicitoare sau prezicatoare meseriase prevesteau prin ai lor bobi sau carti, posibili viitori nori negri! Timpul propice, nu? Ca mai ales asemenea "penalitati" precum cele cu bani scosi pentru "plata salarii" folositi in interesele capitalismului de cumetrie sa treaca, iata, lejer neobsevate de o riguroasa inspectie!
Ce jocuri si in interesul cui se executa in unele birouri de pe
B-dul Independentei?
2-Apropo, inclusiv de aceste ultime costatari de la "Drumuri si Poduri" dar si de cele de pe la Directia Silvica ori de prin Consiliul Judetean cu achizitionarea, mai mult decit discutabila, a hotelului Caprioara vecin cu terenurile "familiei pasionata de agricultura": cum si-o fi tradus Oprisan, pentru el, pentru "uz intern", si cui din Vrancea considera el ca i s-ar potrivi cel mai bine urmatoarele ziceri "adinci" ale lui Ion Iliescu, referitoare la cauzele pierderii, respectiv obtinerii unor rezultate mult sub cele estimate, de catre partidul sau a alegerilor din 2004:
"Folosirea de catre unii a pozitiilor ocupate in institutii si servicii publice pentru promovarea intereselor personale, sau pentru favorizarea unor grupuri de interese a permis aplicarea etichetei de > pe imaginea publica a PSD.
La aceasta s-a adaugat aparitia unor lideri imbogatiti care au adoptat atitudini si comportamente oligarhice, in jurul carora s-au constituit grupuri de subordonati docili, ceea ce a justificat lansarea etichetei de baroni centrali si locali"?
