Sa bem un sprit sau un BFN!?
De cind am vazut pentru prima data viticultorii strinsi ciorchine pentru a cere un pret decent la struguri, ma framinta o intrebare. De ce oare guvernantii sau reprezentantii lor de la judet, unii dintre acestia de o sete epocala, nu vor sa bea si din vinul trudit de micii podgoreni. De ce prefera pe piata vinului bun cite o posirca infama si otetita? De ce nu raspund decit in campaniile electorale la invitatia de a bea o vadra de vin impreuna, pentru a-si spune necazurile si mai apoi, poate, sa rezolve ceva din problemele care macina un domeniu care a adus faima Vrancei, de la cel mai amarit taran si pina la cel mai sofisticat om de cultura.
De cind ma stiu, atunci cind am iesit din judet, oamenii reactionau la Vrancea cu "judetul unde e vinul bun". Mai nou, nu mi se mai raspunde asa, ci cu "judetul baronului Oprisan". De citiva ani vinul vrincean, trudit de omul simplu, a ajuns o apa de ploaie, in timp ce vinurile straine ajung pe piata noastra la preturi mici, gratie subventiilor oferite de guvernele care stiu sa-si sustina agricultura.
O vorba veche spune: bate fierul cit e cald si bea spritul cit e rece. Asa si cu viticultorii care trebuie sa-si vinda recolta in maxim o luna celor care au capacitate de procesare a strugurilor si care impun preturi nesimtit de mici. Si nu sint sanse sa se intimple nimic bun. Pentru ca si in acest domeniu provocarile aderarii ne-au gasit nepregatiti. Comunismul a distrus ideea de asociere in agricultura iar anii de dupa revolutie au intarit acesta perceptie. O agricultura de subzistenta, practicata cu mijloace deseori rudimentare, face ca profitul micii gospodarii taranesti sa fie infim sau chiar sa lipseasca, asta pentru ca nu se pune la socoteala si truda taranului. Aceasta stare de lucruri este exploatata cu cinism de procesatori care scot profituri uriase, dar si de politicieni care au dovada de entuziasm ... electoral doar la alegeri.
Procesatorul cumpara strugurii cu 30-50 de bani, iar litrul de vin vrac iese de pe poarta cramei cu cel putin 4 lei. In final, pretul de cost al materiei prime nu e nici 10% din pretul afisat pe raft, in conditiile in care normal ar fi in jur de 30%.
Nu e un secret, politicienii au afisat mereu un dispret nedisimulat fata de aceste probleme, ba chiar sint complici cu falsificatorii. Recent am avut o discutie cu un roman stabilit in Belgia care a renuntat la colaborarea cu procesatorii din Vrancea pentru ca i-au dat vin de calitate doar la primul transport. In rest, posirca! Asa ca vinurile noastre lipsesc de pe piata pentru ca Vrancei viticole i s-a dus buhul. Doar si politicienii au nevoie de bani negri cu care sa cumpere voturi, nu? Asa se explica si legislatia ambigua. Cine a avut curiozitatea sa arunce un ochi pe legea viei si vinului a vazut desigur ca aceasta nu este facuta pentru viticultura ci pentru vinificatori. De ani de zile podgorenii cer sistarea importurilor de vin ambalate apoi sub denumiri romanesti sau interzicerea adaosului de zahar, mai ales ca aceasta toamna este una de exceptie pentru vie, care se repeta, cu noroc, o data la cinci ani. Ce va fi la anul e usor de anticipat. Vor pati precum un podgorean din Paunesti, ai carui copii au emigrat in Italia, unde lucreaza ... la vie: "Daca feciorii mei ramineau aici, ne mincau ciinii si pe mine si pe ei. N-am ce sa fac, defrisez via si imi iau banii de la UE. La 6.000 de lei pe care i-am bagat in hectar, anul asta nu scot nimic. Daca-i puneam in banca, tot imi iesea ceva", mi-a spus omul. Si are dreptate pentru ca scapa si de controalele care s-au intetit in aceste zile la carausii de struguri, care cauta in alte judete un pret mai bun. Asa va lua sfirsit, ca tot au inceput incendierile de vii, ancestrala cultura prin multe sate, iar podgorenii si politicienii vor merge, evident, la o bere in campanie.