Alianta Ei cu Ei si Ordonanta lui 10 %
Lipsa oricarui proiect politic serios a dus la o incaierare generala pentru accesul la resursele si posturile publice. Tratarea cu o inconstienta crasa a crizei - ba e, ba nu e, ba e, dar nu ne afecteaza - sau a elaborarii bugetului national pe o crestere economica nerealista sau, mai nou, a imprumutului de la FMI - nu e nevoie, ba e nevoie, dar doar asa, ca o centura de castitate - demonstreaza ca avem de-a face in continuare cu o clasa politica neprofesionista, lacoma, demagogica, pusa doar pe praduiala, fara nici un crez in nici o valoare sau virtute publica. Numai asa se explica aliantele contra naturii la care asistam dupa 2004. Ultimul exemplu? Ordonanta care reglementeaza sistemul de achizitii publice. Practic, sub masca programului anticriza, valorile sumelor care pot fi acordate din bugetul statului, fara licitatie, au crescut cu 50% pentru lucrarile publice. La contractele de publicitate, valoarea a fost marita de zece ori, de la 2.000, la 20.000 de euro, ceea ce inseamna ca potul multor publicatii va creste in functie de serviciile aduse clientelei politice. Motivul guvernantilor este generos la prima vedere: facilitarea accesului firmelor la fonduri publice, asa incit leul sa circule mai repede in economie. Ce explicatie interesanta! Se stie ca practica de pina acum a facut tot posibilul ca procedura de licitatie sa fie evitata. Contractele au fost sparte si date prin incredintare directa clientilor de partid, evident in schimbul unor comisioane generoase. In loc ca ordonanta premierului Emil Boc sa corecteze aceasta situatie generatoare de coruptie si sa consacre licitatia ca principal mijloc de achizitie transparenta, dimpotriva, o exclude de pe piata procedurilor normale concurentiale. In conditiile actualei crize, se intelege ca oamenii de afaceri vor face tot posibilul sa aiba acces la resursele bugetare pentru a supravietui, asa ca Ordonanta lui "10 %" nu face decit sa dea friu liber la spaga.
In numele crizei si pentru binele nostru, in aceste vremuri tulburi se vor da marile tunuri. Se asteapta fondurile europene dar si cele de la FMI. E ceva de tocat! Banul e singurul liant care ii uneste inca pe cei care fac politica momentului. Cum gologanul nu are miros, asa si haina politica nu mai are nici o culoare. Ce, daca amesteci rosu cu galben nu iese portocaliu? Restul e doar chestiune de nuante.
De unitate in diversitate...
Caci pentru Alianta Ei cu Ei, de la putere, criza este "muma". Noi, cei aflati mereu in opozitie, trebuie sa stringem cureaua si sa achitam nota de plata pe care ne-o lasa Ei.