Cum nu stim sa ne lasam ajutati
Ne amintim ca Romania a intrat in Uniunea Europeana promitind ca va atinge patru obiective pe justitie si anticoruptie. Doua din aceste obiective vizau independenta DNA si continuarea anchetelor in cazurile de mare coruptie. Oricite baliverne ati auzit la televizor, acestea nu sint mofturi de-ale Monicai Macovei ci obligatii oficiale asumate de statul roman odata cu intrarea in UE. Nici o surpriza, deci, ca acum sintem priviti cu mare neincredere la Bruxelles. La doar citeva luni de la asumarea acestor obligatii, statul roman nu doar ca nu si-a tinut promisiunile, dar guvernul liberal sustinut de PSD pur si simplu a inceput o campanie de distrugere a tot ce se construise pina atunci cu sprijin UE. Imberbul robotel Tudor Chiuariu nici macar nu a avut bunul simt sa mimeze ratiunea, ci a inceput cu demiterile la DNA imediat ce a fost numit in functie, fara motivatii.
Cel mai grav a fost ca Parlamentul s-a apucat sa functioneze ca un tribunal de prima instanta in cazurile demnitarilor anchetati. Nici o mirare deci ca cei de la Comisia Europeana s-au simtit trasi pe sfoara: chiar au fost trasi pe sfoara. Mai rau chiar, presa europeana si unele guverne reticente fata de extindere reproseaza Comisiei ca a recomandat acceptarea Romaniei si Bulgariei in UE. tinind cont de toate acestea, Comisia are trei optiuni: fie va recomanda activarea clauzei de salvagardare, fie va recomanda renuntarea la monitorizare, fie va recomanda prelungirea monitorizarii, dar schimbind eventualele sanctiuni aplicate Romaniei. Sa luam pe rind cele trei variante. Aplicarea clauzei ar insemna o lovitura pentru prestigiul Romaniei, dar putine efecte in practica. Statele europene nu ar mai fi obligate sa accepte deciziile tribunalelor din Romania. Asta ar insemna batai de cap si cheltuieli in plus pentru romanii din afara sau pe investitorii straini din Romania, dar nu i-ar afecta in mod real pe politicieni de gen Olteanu, Vacaroiu, Chiuariu, Nastase etc, care au orchestrat sabotarea dosarelor de coruptie. Activarea clauzei este deci o masura putin populara la Bruxelles pentru ca oricum nu ar impinge lucrurile inainte. A doua varianta: renuntarea la monitorizare. In conditiile in care Romania nu poate arata nici un progres real dupa 2007, ba chiar au fost regrese evidente, renuntarea ar presupune ca pur si simplu Comisia isi recunoaste un esec istoric. A fost dusa de nas de politicienii romani si basta. Putin probabil ca se va intimpla asa ceva. A treia varianta: pastrarea monitorizarii si schimbarea sanctiunilor. Se vorbeste despre aminarea intrarii in spatiul Senghen si reducerea fondurilor europene. Deci vom plati cu totii pentru ca Nastase sa ramina cu averea cu care l-a procopsit ambitia onoratei sale neveste. Acum o intrebare: dvs. daca ati fi in locul celor de la Bruxelles ce ati recomanda? Activarea clauzei este ineficienta, renuntarea este inacceptabila moral si politic, iar prelungirea monitorizarii nu va face decit sa tina pe agenda o problema jenanta, mai ales pentru prietenii nostri de acolo cei care ne-au ajutat sa intram in UE. Toate alegerile sint proaste daca situatia din Romania nu se schimba.
Evident, ei ar prefera sa renunte la monitorizare dar pentru asta au nevoie de ceva progres real in Romania. Adica sa le aratam ca sintem capabili sa lasam judecatorii sa judece dosarele si nu parlamentarii si ca nu mai consideram acceptabil ca un om sa santajeze firmele ca sa aiba bani de campanie electorala. De aici acest respiro de dupa alegeri si suspansul de pe culoarele Comisiei: ne vor da romanii citeva motive sa-i ajutam?
Acum avem raspunsul. Comisia juridica de la Camera a dat aviz negativ dosarului Nastase. Asta dupa ce deputatii PSD au esuat totusi in tentativa de a trimite inca o data hirtiile la Parchet. PSD a votat in bloc pro-Nastase, PDL a votat pentru ca dosarele sa-si urmeze cursul firesc iar PNL a votat pro-Nastase cu picioarele, adica a plecat de la sedinta. Va mai intreb odata, dvs ce ati decide daca ati fi in locul celor de la Bruxelles?
