Marean Obama
Daca urmaresti ce se intimpla de o bucata de vreme in partidul condus de Geoana, nimeni nu pare mai nimerit pentru aceasta postura decit Marean Vanghelie. Si nu e o gluma decit in masura in care toata politica noastra e mai degraba de ris. Evident, atunci cind nu-i de-a dreptul de plins. Sa ma explic. Tin sa precizez de la bun inceput ca analogia n-are nicio legatura cu pigmentul usor asemanator al celor doi si nici cu calitatea lor intelectuala, de altfel greu de comparat. Surpiza numita Marean Vanghelie, precum a fost pentru democratii americani Barak Obama, trebuie judecata si inteleasa in contextul politicii rominesti in general si a PSD in particular. Celebrul primar al sectorului 5 din Bucuresti este politicianul cu cea mai viguroasa cariera politica din Rominia, daca prin asta intelegem distanta de la ceea ce promitea personajul atunci cind a inceput sa devina cit de cit cunoscut la ceea ce a ajuns in fapt. Vremurile in care Marean era exclusiv subiect de umor au apus. Acum face majoritatea jocurilor importante din partid si, gratie prezentei PSD la guvernare, influenteaza in mod insidios si parte din afacerile politice ale tarii. Pare de necrezut din partea unui semi-analfabet dar a-l subestima e o eroare la fel de mare precum cele pe care le face el insusi atit de des cind incearca sa se exprime in limba romana. Dar faptele sint dincolo de orice indoiala. Primarul "care este" deja la al treilea mandat in sectorul cinci si sef fara rival al organizatiei PSD de Bucuresti, a contribuit masiv daca nu decisiv la decapitarea, in mai putin de o luna, a doi ministri. Gabriel Oprea si Liviu Dragnea, au plecat precum au venit la ministerul Administratiei si Internelor, urmare a unor urzeli in care Marean Vanghelie a jucat un rol hotaritor. Pentru ca, atunci cind s-a format guvernul, partidul nu i-a acceptat omul de casa pe functia de sef la Interne, Vanghelie le-a dat tuturor o lectie de zile mari. In cazul lui Gabriel Oprea s-a folosit de interesul PD-L si a lui Traian Basescu pe care l-a intors impotriva ministrului in fata caruia pierduse initial, declansind intreg scandalul care a dus la demiterea acestuia. A jucat discret dar inteligent si tenace. Demisia urmatorului, a lui Liviu Dragnea, a cazut ca un traznet pentru majoritatea dintre noi, dar nu si pentru Vanghelie. Dimpotriva, dupa cum se stie deja, seful pesedistilor bucuresteni a fost de data aceasta chiar actorul principal. L-a obligat pe Dragnea sa aleaga intre a ramine ministru si a-i refuza numirea unui alt om de incredere pe functia de secretar de stat si a cistigat. Dragnea nu mai e ministru, dar chiar si daca nu-si va vedea pina la urma omul instalat in functia respectiva, Vanghelie a inregistrat o victorie infinit mai importanta pentru cariera sa de politician. Le-a demonstrat tuturor ca atunci cind isi propune ceva putini ii pot sta in cale. Marian Vanghelie e urit cu siguranta de o buna parte dintre liderii PSD dar a devenit in aceeasi masura un politician de temut. Sirul sau de victorii in interiorul partidului pare, retrospectiv, aproape de necrezut. Pe cit a fost de ridiculizat de-a lungul anilor pe atit s-a dovedit de incapatinat in a-si atinge aproape toate scopurile. Si tocmai aceasta diferenta dintre ceea ce pare si ceea ce obtine pas cu pas face din Marian Vanghelie una din marile surprize ale politicii romanesti. Candidatura sa la presedintie poate parea inca multora o simpla gluma, dar daca ii cureti biografia politica de episoadele hazos-ridicole descoperi in Marean o forta greu de egalat. Inca mai ridem uneori de el dar, de cele mai multe ori s-a dovedit ca el e cel care avea sa rida pana la urma.
