Sa supravietuiti bine!
Poate exagerez, dar hai sa vedem totusi ce se intimpla. Stirile despre restringeri de activitati, reduceri de bugete, blocarea de investitii angajate cu avint in ultimii ani sint omniprezente. In termeni simpli, care privesc marea masa a populatiei, asta inseamna pierderi de locuri de munca. Adica mai putini bani, mai multa saracie. De la muncitorul de la Dacia, cu salar de cel mult 500 de euro si la rate la doua-trei banci, pina la tinarul "corporatist" de 1.000 de euro, care si-a luat deja casa cu ipoteca si masina in leasing, amanetindu-si viata acelorasi banci pentru vreo 30 de ani de-acum incolo, sute de mii de romani stau deja cu securea falimentului deasupra capului. Da, numai ca prea putini dintre ei, din cite imi dau seama uitindu-ma in jur si ascult ce se mai vorbeste, par sa considere ca lucrurile pot sta chiar atit de rau. Predomina in schimb sentimentul ca "se vor rezolva ele, cumva, pina la urma". Un soi de fatalism pe invers. Explicatia, psihologica in mare masura, tine de modul in care ne functioneaza memoria. Dupa aproape opt ani de crestere economica, din care ultimii patru chiar la valori mult peste media europeana, asta insemnind practic cresteri constante ale veniturilor individuale, mintea noastra cere in continuare mai degraba vesti bune si pentru asta se ajuta de memoria care le retine din trecut doar pe cele de aceeasi natura. E mai reconfortant asa. Dar dincolo de asta mai e si o habitudine pe care as numi-o "culturala". Pentru ca marea majoritatea dintre noi ne declaram total dezinteresati de politica (74%, conform unui sondaj ICCV, realizat anul trecut) ceea ce inseamna ca tindem sa consideram ca de marile probleme ale tarii trebuie sa se ocupe altii, transferam asupra "guvernantilor" si responsabilitatea asupra propriei noastre vieti. Vezi si conform aceluiasi sondaj, dorinta a 73 la suta dintre romani de avea "un conducator puternic, care nu-si bate capul cu Parlamentul si cu alegerile" (Cotidianul, 19 ian.2009), precum si cei 20% "convinsi ca viata le-ar fi mai buna sub un regim militar". Cu alte cuvinte, precum si de bunastarea noastra si de eventualele necazuri tot cei de sus trebuie sa se ocupe. La o adica si cu "o mina forte". Deci exista solutii, par a spune majoritatea romanilor. Hai sa vedem acum si care ar fi astea, spuse chiar de guvernanti. Din pacate, si aici am o veste proasta. In celebra de-acum interventie a presedintelui Traian Basescu la un simpozion organizat de o asociatie a patronatului roman, dedicata solutiilor anti-criza, seful statului a identificat o singura iesire: banii pe care ar urma sa-i primim in anii urmatori de la Uniunea Europeana. Nu investitii straine, ca nu mai sint. Dimpotriva, mare parte din cele angajate deja sint blocate. Economia mondiala e in criza si bancile sau fondurile de investitii nu doar ca nu mai acorda usor credite dar marea lor preocupare acum e cum sa si le recupereze pe cele deja angajate. Exporturile scad dramatic, deficitul comercial creste. Prin urmare, spune presedintele, singurii bani care ar mai putea intra in economie cu un oarecare efect sint fondurile neramburasabile de la UE. Numai ca si aici e o problema pentru ca ne aflam intr-un cerc vicios. Pentru a accesa aceste fonduri, firmele trebuie sa participe cu o parte din proprii bani. Bani care se imputineaza de la o zi la alta. Iar la cum merg procedurile de finantare, exista riscul ca putine firme sa fie dispuse sa se angajeze in proiecte in care trebuie sa bage bani pe care apoi sa se chinuie sa-i recupereze. Dar e totusi singura solutie cit de cit viabila. In rest, Dumnezeu cu mila, ar spune romanul, cit se poate de religios de altfel conform aceluiasi sondaj de care vorbeam mai sus. Ne bat, la acest capitol, doar citeva tari, printre care si Irakul.
Anunțuri ZdV Premium
Anunțuri ZdV Premium
Comentarii: 2
Adaugă comentariu
, acum 739392 zile, 11 ore, 54 minute, 51 secunde
, acum 739392 zile, 11 ore, 54 minute, 51 secunde 
