Ziarul de Vrancea la 12 ani
Din 18 ianuarie 1997 pina pe 31 martie 2002 am editat cotidianul local sub numele "Monitorul de Vrancea". Dupa o succesiune de abuzuri pe care nu consider ca este cazul, si nici nu-mi face placere sa le mai amintesc, mai ales astazi, dar despre care nu trebuie omisa precizarea ca nimeni nu a raspuns dintre cei vinovati, am fost nevoiti sa incepem, practic, editarea publicatiei sub un nou titlu: "Ziarul de Vrancea". Concret, de pe 1 aprilie 2002, pe linga razboiul nebunesc declansat impotriva noastra, ne-am vazut obligati sa intram pe piata presei locale din judet cu un alt cotidian pornit de la zero, in disputa inevitabila cu produsul creat tot de noi pina atunci. Si care avea la acea ora o cota de peste 90% pe piata presei din Vrancea. Daca cineva considera ca o astfel de competitie dusa din partea concurentilor nostri - editind, repet, un produs creat tot de noi si avind, pina a ne fi fost luat, o cota de piata ametitoare, nu de putine ori cu mijloace fara vreo legatura cu legile pietii, dar si cu cele ale tarii in numeroase ocazii-, a fost usoara, il asigur ca se inseala. Cu toate acestea, acum, la 12 ani, "Ziarul de Vrancea" prin truda tuturor celor ce contribuie la realizarea, aparitia si distributia sa in fiecare zi - jurnalisti, difuzori, agenti de marketing si vinzari publicitate, personal din administratie - este incontestabil liderul de piata al presei scrise din judet. Atit in privinta vinzarilor exemplarelor tiparite, cit si a accesarilor si afisarilor editiei on-line. Iar cititorii sai, in fapt averea sa cea mai de pret, sint cei pe care nimeni nu a putut, nu poate si nu va putea nicicum ignora sau pacali vreodata. Pentru ca stiu si afla zi de zi ce altii vor sa le ascunda.