Coalitia ciomagului
Povestea e incredibil de simpla, desi doar pofta noastra de scenarii si de senzational o face sa para obscura. Un ministru PSD numeste un om intr-o functie importanta fara acordul partidului, asa cum prevad regulile lor interne. Partidul reactioneaza, firesc, si-i retrage sprijinul politic, ceea ce, conform intelegerii scrise dintre PSD si partenerul de coalitie, PD-L, duce automat la obligatia premierului de a-l demite. Dincolo de toate speculatiile ulterioare, acestea sint fapte dincolo de orice interpretare. De-aici incolo incep intrebarile grele si raspunsurile si mai grele, pentru ca s-a-ntimplat ceva ce iese din logica lucrurilor. Premierul a semnat numirea personajului cu pricina, Virgil Ardelean, desi obligatia sa, asa prevede protocolul semnat de comun acord, era sa astepte confirmarea partidului, in speta a liderului sau, Mircea Geoana. Prima intrebare: De ce s-a grabit domnul Boc sa-l numeasca pe Ardelean stiind ce consecinte va avea acest lucru in relatiile abia infiripate dintre cele doua partide guvernamentale? Mai mult, Mircea Geoana sustine, iar Emil Boc nu infirma, deci confirma, ca a tinut chiar Monitorul Oficial deschis pina tirziu in noapte pentru a publica decizia cu pricina, desi nimic nu justifica o asemenea urgenta. Credeti ca Geoana minte? Eu nu, pentru simplul motiv ca ceea ce acuza el e un fapt care poate fi confirmat sau infirmat in mod oficial. Vorbim de inregistrarea unui act la o institutie publica. Ma intereseaza prea putin, spre deloc, ceea ce se intimpla in PSD, cum s-au impartit taberele pro si contra lui Gabriel Oprea, pentru ca asta nu are de a face cu esenta scandalului. Ea consta in raspunsul la intrebarea de mai sus si anume, de ce premierul a incalcat protocolul aliantei guvernamentale punindu-si propria functie in discutie. Din inconstienta? Daca ar fi vorba de asta, ar fi revenit imediat si si-ar fi reparat eroarea. Deci, exclus. Ramine raspunsul de bun simt care suna cam asa: Domnul Emil Boc a facut ce-a facut pentru ca si-a dorit numirea lui Virgil Ardelean in fruntea DGIPI, serviciul de informatie a ministerului de Interne, cu orice pret, chiar cu riscul de a creea o criza majora in coalitia pe care si el o conduce si gratie careia a ajuns premierul Romaniei. La ora la care scriu aceste rinduri, deci la circa cinci zile de la declansarea scandalului, domnul Boc nu a luat nici o decizie care sa repare lucrurile. Gabriel Oprea e in continuare ministru, desi partidul care l-a propus i-a retras sprijinul si, repet, domnul Boc, e obligat sa-l demita. Deci ne intoarcem, pentru ca la asta ne forteaza logica evenimentelor, la adevarata miza a acestui scandal: Virgil Ardelean si functia pe care si acesta, ca si Gabriel Oprea, o ocupa in continuare, cea de sef al serviciului secret al ministerului de Interne. Nu voi specula pe marginea relatiilor presupuse dintre Traian Băsescu si Virgil Ardelean sau pe posibilul interes al presedintelui de a-l avea pe acesta, din nou, in fruntea institutiei cu pricina. Ceea ce conteaza in primul rind e ceea ce semnifica pentru actuala coalitie guvernamantala si, implicit pentru noi, cei guvernati de ea, interesul imens pe care-l manifesta cele doua partide fata de aceasta institutie, DGIPI. Ei bine, DGIPI e, pentru cei care nu stiu si e normal sa nu stie pentru ca vorbim de un serviciu secret, deci DGIPI e institutia care aduna informatii despre politisti, din zona afacerilor, a criminalitatii si a crimei organizate. Numai ca ceea ce conteaza si mai mult e ca in toata aceasta activitate, DGIPI, ajunge inevitabil si la clasa politica. Si o face de 18 ani, din care jumatate, adica 9 ani, serviciul a fost condus de cine altul decit chiar personajul in discutie, Virgil Ardelean. Caruia i se mai spune si Vulpea. Vi se pare suficient de clar unde bate tot acest scandal? Mie da. DGIPI e institutia cu ajutorul careia fie PSD, fie PD-L si Traian Basescu spera sa controleze mare parte din clasa politica. Deci nu guvernarea tarii e prioritatea actualei coalitii ci controlul informatiilor cu care isi pot da in cap, oricind, unul celuilalt. Iar acest lucru a si inceput. Succes.
