Marea capatuiala
Trebuie sa fie o enorma cantitate de griji din acestea, normale, care se tes in jurul nostru si prin noi, in timpuri din astea, incerte, mai mult decat in timpuri senine, iarna mai mult decat vara, griji pe care daca esti atent le poti la rigoare auzi frematand.
Dar aceasta ingrijorare colectiva, fireasca, e pe planul doi zilele astea, fata de o alta mult mai pregnanta si invaziva. O enorma cantitate de oameni au grija carierei: vor prinde ceva la alegerile astea, sau vor ramane pe dinafara? Firele de telefon sunt inrosite; eterul e bruiat de apeluri; usile noilor demnitari sunt literalmente luate cu asalt de oameni care vin sa se autopropuna. Ai crede ca un partid care vine la guvernare are un fel de pregatire, mai ales ca sunt trei saptamani de cand stie fiecare ce minister ia, si ca e destul sa scoata din sertarul de la Resurse Umane CV-urile celor pregatiti in domeniul A sau B, mai ales dupa ce pozitiile de ministri, care sunt politice, s-au dat deja. Dar nu e deloc asa. Nu exista sertare de CV-uri, si oricum nu sunt puse pe specialitati. Exista doar liste de persoane care au facut servicii, si care nu stau la locul lor de pe lista, ci se imping mai tare sau mai incet, si nu neaparat intr-o directie anume, ci in fiecare zi unde au auzit ca inca nu s-a dat. Au o lista de pe care taie mereu, cand primesc telefoane cu stiri proaste, cate ceva. S-a dat secretariatul general? Ghinion. Si ultimul secretariat de stat la dezvoltare? Atunci poate o agenÃie. Oricare. Sau rezerva la Parlamentul european. Sau consilier la X sau la Y.
Aceasta fojgaiala face un asemenea zgomot ca nu te poti concentra la lucruri reale, criza, de exemplu, despre care nu stim mare lucru. Grijile noastre si grijile lor sunt periculos de disociate. Ceea ce se intampla nu e normal. Ar fi trebuit sa dureze trei zile, nu trei saptamani. Si sa se termine la nivelul secretarilor de stat. Asa cel putin este legal, dar de peste zece ani nu mai reusim sa punem stavila abuzului de politizare din viata noastra publica, care, avand in vedere cat de precar organizate sunt partidele, este si un abuz de incompetenta. Din anul 2005 prefectii au devenit apolitici. Liberalii intai, si noul guvern acum redistribuie insa aceste pozitii pe criterii politice. Directorii de spitale, care nu au nici o legatura cu politica, au fost numiti politic de Eugen Nicolaescu. Zilele astea, cand sunt dati afara de noul guvern si-au adus aminte ca aceste pozitii sunt apolitice si isi iau concedii medicale din care planuiesc sa se intoarca membri in noile partide de guverare "" ca acelea vechi nu se mai poarta.
Primitivismul acesta politic nu ar functiona daca nu am fi o tara plina de lasi si de oameni fara caracter. De ce accepta doctorii sa fie condusi de politruci, de ce nu se revolta sa aleaga conducatori de spitale si sa refuze pe cei numiti politic?Si la fel se pune problema la multe alte functii. Parca vad ca intelectualii lui Basescu se vor trezi la cultura scrisa cu un secretar de stat din aripa Iliescu, nici macar Geoana. Asa le trebuie! Daca politizarea si clientelismul s-au intins asa de tare e si din cauza ca romanii au ramas poporul de mamaliga, asteptand sa vada pe cine li se va da sa ii conduca, in loc sa caute ei pe cine e mai bun si mai decent. Degeaba tinem alegeri, daca ele se finalizeaza prin aceasta navala salbatica de cine prinde ce care e un fel de garantie a proastei guvernari.
