Progresul la romani
Cel putin asa e mintea omeneasca facuta, ne inchipuim ca timp inseamna neaparat evolutie. Timpul va rezolva! Da-le timp! De la filosofii greci incoace mai toata gindirea occidentala e croita pe aceasta idee.
Am vazut progres in acest al doilea an al nostru in Uniunea Europeana? Un pic de prosperitate, repede cheltuita si transformata intr-o datorie de platit in 2009. Inca o contributie a noastra la bugetul Uniunii Europene mult mai mare decat banii europeni pe care am reusit sa ii atragem. Nici la anul nu cred ca vom reusi sa ajungem la paritate, adica sa primim macar cat dam, desi in buget suma rezervata noua depasea contributia noastra. Cu o majoritate puternica, va creste sigur capacitatea noastra de a cheltui. Dar pe de o parte coruptia va creste, si deja Comisia Europeana a taiat din fondurile Bulgariei pe acest motiv, iar pe de alta vine criza financiara, si banii vor trebui intr-o mie de alte locuri.
Din fericire exista oameni ca noul nostru ministru de transporturi care au o viziune mai in alb si negru. El avea 24 de agentii guvernamentale la transporturi, ai caror directori castigau lunar circa 250 000 de euro. Acesti 24 de cetateni laolalta nu progresau deloc, in sensul ca nu au construit nici impreuna, nici separat un kilometru de autostrada in anul 2008, dar noi ii plateam 10 000 euro lunar ca sa nu il construiasca. Eu nu zic ca nu faceau ei ceva, nu puneau un petic de asfalt pe ici, pe colo, dar fapt e ca plateam cam scump absenta dovedita a progresului, si e placut sa ai macar o data un pret pe kilometru de progres absent. Ca sa zic asa. Dar sa nu ne bucuram prea devreme, ca parca vad ca respectivii dau statul in judecata pentru concediere abuziva si castiga.
Am testat eu insami progresul romanesc in aceasta vacanta de Craciun asortata cu traditionala vizita la parinti. Am luat trenul, prima oara dupa multi ani. Desi functionara de la bilete a fost draguta, am capatat niste bilete care erau unul in spatele altuia intr-un vagon de lux. Controlorul, amabil, mi-a explicat ca diagrama acestui orginal vagon, care parea facut din resturile a alte trei vagoane, nu exista pe calculator, si deci nu poate casiera sa dea locuri alaturi, decat daca le nimereste din intamplare. Noroc ca toti eram in aceasta situatie, astfel ca prin negocieri multilaterale ne-am instalat toti pana la urma cu perechea noastra. Pe urma am avut nefericita idee sa merg la toaletă. Pe drum am remarcat ca trenul nostru avea ecrane cu plasmă "" stinse- ºi cuptoare cu microunde, ceea ce nu am vazut in viata mea la nici un tren in Occident. In schimb nici una din cele doua toalete nu avea lumina, dar controlorul mi-a cerut asa de frumos scuze ca l-am iertat si m-a pilotat la clasa a doua. Acolo am descoperit ca mecanismul de evacuare e ca la avion, si deci mai nimeni nu stie sa-l foloseasca, cu consecinte evidente. Progresul a venit cam rapid la clasa a doua, si chestia ca daca nu inchizi capacul pompa de vid nu se activeaza nu pare sa fi prins. Dupa asta, am lucrat la laptop, profitind de priza din vagon, dar bateria mea de lunga durata m-a lasat pe neasteptate. Controlorul mi-a explicat atunci ca nu e curent decat pe unele tronsoane. Dar mi-a zis-o asa de parinteste, ca acest incident nu mi-a zdruncinat increderea ca s-au facut mari progrese in CFR-ul nostru. Si atunci nu am mai bagat de seama ca intercity-ul asta de Iasi facea cinci ore in 1990, iar acum am facut sapte fara intarziere. Si m-am inapoiat in Germania cu senzatia neta ca tara mea progreseaza clar, asta pana sa pun incarcatorul de la laptop in priza si sa descopar ca fusese prajit in priza trenului de lux.
La multi ani!
Anunțuri ZdV Premium
În categoria Opinii
De același autor
Anunțuri ZdV Premium
Comentarii: 1
Adaugă comentariu
, acum 739397 zile, 9 ore, 58 minute, 30 secunde 
