Frustrare generala
O sa mai am slujba in anul care vine? Mi se vor intoarce copiii din strainatate sau, dimpotriva, voi reusi sa ii scot in sfirsit de aici si sa-i trimit acolo? Mi-am pierdut intr-adevar toate economiile? Unde imi sint prietenii de altadata, cu care imparteam asemenea momente? Si tot asa. Dar cumva zilele de sarbatori reusesc sa atenueze asemenea intrebari melancolice, fara sa le raspunda neaparat.
Craciunul din acest an sta sub semnul esecului politicii si al frustrarii generale cu ea. Nu doar cei 70% care au stat acasa sint frustrati si se vad confirmati de evenimente. Cei 30% care s-au deranjat la urne sint si mai scosi din rabdari. Daca au votat PSD, e ca sperau ca statul va avea mai multi bani de cheltuit pe saraci, dar nu va fi asa. E oficial, ne vom coase buzunarele. Daca au votat PDL e ca sperau ca traga in teapa pe unii care s-au imbogatit pe spinarea lor. Numai ca nu va mai fi nimeni tras in teapa. Noul program de guvernare lasa sa pice lupta cu marea coruptie, care devine o prioritate doar pentru Bruxelles. Sa o aplice ei, la Bruxelles, deocamdata noi am numit citiva ministri oameni la toate ai unor mari politicieni corupti, cu programe evidente de jefuiala. Cine a votat cu PNL a facut-o in speranta ca macar dupa alegeri se va reface unitatea dreptei. Cind colo, o dreapta s-a cirpit cu o stinga si a doua dreapta a ramas cu buzele umflate. In ce priveste pe UDMR, desi s-au dat pe mina lui Basescu, patronul procurorilor care ii ancheteaza pe mai toti sefii maghiari, din care multi au bagat mina, nu s-au ales nici cu guvernarea, nici cu amnistia. Mare ghinion.
Toata lumea e suparata pe ce a iesit din alegerile astea. Miron Mitrea, unul din negociatorii sefi, a ramas fara scaun la Senat. I l-au dat lui Voiculescu, care a ramas fara ministru, la marea imparteala ministrii PC nemaiprinzind nimic. Viorel Hrebenciuc era si el sa isi piarda fotoliul de sef grup parlamentar PSD, a incercat sa i-l traga de sub el Eugen Nicolicea, finul lui Mitrea. Cristian Diaconescu era sa pateasca rusinea de a pierde Ministerul de Externe, unde a fost secretar de stat pe vremuri, in favoarea imberbului Titus Carlatean, doar pentru ca propriul lui partid il detesta. Oamenii lui Stolojan, de la Raluca Turcan la Gheorghe Flutur au sarit din schema complet, odata cu seful lor, de parca ai lor colegi nu asteptau decit acest accident ca sa ii arunce in apa. Unii vor mai inota la mal, ca sint si oameni de valoare printre ei, dar, cum se spune, gestul conteaza. Toata lumea a dat din coate sa bage capul altora la fund zilele astea, oferindu-ne o mostra din ce e frumoasa viata de partid pe meleagurile noastre. Zau ca nu era mai rea viata in partidul comunist, unde toti turnau pe toti, dar macar numirile si avansarile se faceau mai organizat, cu oarece respect pentru virsta si realizari profesionale.
Ca sa nu mai vorbesc de numirea de la Justitie. Ce frustrati sint domnii Tariceanu et comp, pregatati demult cu poezia ca justitia se tine dupa ei doar ca sa-i hartuiasca politic, sa vedem cine ii mai crede cind chiar omul lor, Catalin Predoiu, va fi responsabil cu hartuiala. Ce frustrat se simte Mihai Salagean, un om de 33 de ani cu un CV perfect, care a fost dat la o parte pentru ca a spus dl. Iliescu ca e prea tinar, ca sa fie numit unul cu un an mai tinar ca el. Ce frustrat se simte Victor Alistar, cel mai bogat luptator anticoruptie din Romania, care si-a inceput cariera facindu-si rost de un apartament desi mai avea unul pe cind lucra la Primaria Municipiului Bucuresti, desi a lins undeva pe toti mai marii si a compromis cit a putut Asociatia Romana pentru Transparenta nu reuseste sa ajunga ministru nici cu sustinerea PSD. Si ce frustrata sint eu, care voiam sa ma intorc in tara dupa doi ani de absenta, nu prea vad la ce. Sarbatori bune.
