Coalitia lui Dumnezeu cu mila!
Dar si PD-L care dupa ce a avut de infruntat, si inca mai are, reactiile negative din zona nucleului dur al propriului electorat pentru pactul cu "dracu"â„¢" pesedist, acum apare si macinat de conflicte interne. Dar nici imaginea lui Traian Basescu, si nici a partidului sau de suflet, nu sunt lucrurile care conteaza cu adevarat cind ne gindim la ce urmeaza sa se intimple, ci guvernarea efectiva a Romaniei. Avem deja regulamentul de functionare a coalitiei PD-L "" PSD-PC dar, incepind de azi, 16 decembrie, si programul propriu-zis de guvernare. Iata primele concluzii personale. Regulamentul de functionare al coalitiei pare a fi conceput in asa fel incit alianta dintre cele doua formatiuni, PD-L si PSD-PC, sa poata fi rupta in orice moment fara prea mare bataie de cap. El instituie un soi de lant al slabiciunilor. Concret, toate deciziile, spune regulamentul, se iau prin consens. Daca acesta nu exista la nivel local in asa numitele Birouri Politice de Coordonare Judetene (BPCJ), decizia "urca" la nivelul superior, in Biroul Politic Coordonator Central (BPCC). Daca nici aici nu exista consens, ultimul cuvint il au presedintii celor doua partide, PD-L si PSD, intruniti in Colegiul Presedintilor. Aici, evident, decizia se ia tot prin consens. Intrebare. Daca Emil Boc si Mircea Geoana nu ajung la consens, ce se intimpla. Regulamentul nu ne spune nimic. Asadar, Dumnezeu cu mila. Daca Boc si Geoana se inteleg, coalitia are sanse sa mearga mai departe, daca nu, nu. Dar, marea problema e in alta parte. Imaginati-va ce inseamna consens cind fiecare structura de decizie e compusa din peste zece persoane, din cele trei partide. In cite situatii e posibil un consens si la ce poate duce, inexistenta lui? Foarte rar, din cite stim deja din experienta celorlalte coalitii care ne-au guvernat, iar atunci cind nu exista, cu toate prevederile regulamentului de care vorbim, scandalul public e cel mai probabil rezultat. Mai ales ca totul e la paritate intre cele doua forte, iar interesele lor sunt cu siguranta, rareori suprapuse. Sa mai adaugam aici contextul economic, vorbim de criza economica, si de cel politic, alegeri euro-parlamentare peste jumatate de an si prezidentiale peste un an. Cit priveste programul de guvernare, ceea ce frapeaza la o citire fie si rapida, e stingismul sau pronuntat. Si asta nu tine, cum s-ar putea crede, de influenta PSD-ului in construirea lui, pentru ca, asa cum se poate vedea si din programele vehiculate in campania electorala, PD-L era la fel de inclinat spre o astfel de abordare. Programul de guvernare abunda de angajamente care implica o puternica interventie a statului, de cheltuieli publice si asistenta sociala. Partea cu descentralizarea, o marota de campanie a PD-L, pare mai degraba o gluma, in conditiile in care ceea ce-si propune viitorul guvern PD-L "" PSD-PC, e sa scoata tara din criza sau sa reduca efectele ei prin masuri in care rolul guvernului creste masiv. Dar ceea ce pare si mai neverosimil e amestecul de masuri anti-criza, care prin definitie presupun austeritate, cu cele populiste, asistentiale: dublarea alocatiilor, cresterea pensiilor, a salariului minim brut pe economie, etc. Programul de guvernare e masiv (in structura sa sintetica are 29 de pagini) si urmeaza sa fie abia de-acum dezbatut in amanunt. Dar din cit se poate sesiza, cum spuneam, la o prima lectura, pare mai degraba contradictoriu. Ceea ce n-ar fi de mirare. Coalitia de guvernare PD-L "" PSD-PC e ea insasi contradictorie. Va reusi Emil Boc, cu binecunoscuta-i logoree ametitoare si capacitate de a justifica orice, sa duca in spate un guvern cu asemenea premise de functionare? Greu de spus, greu de crezut.