Ce fel de guvern vor romanii
Dar cum s-o faci cind mai mult de jumatate dintre romani nu au votat, iar din ce-a ramas, circa 40 la suta, o treime, ceea ce in termeni reali inseamna de fapt vreo 13 procente, au votat candidati de stinga, o alta treime s-au pronuntat pentru candidatii unui partid declarat de dreapta (PD-L) iar mai putin de 8% au optat pentru cei propusi de liberali. Cu alte cuvinte, nu doar ca avem destul de putine voci care sa fi spus ceva prin votul lor ci si o mare ambiguitate in mesaj. Ce-nseamna, spre exemplu, votul dat unui candidat PSD? Vad ca liderii acestui partid care negociaza acum intrarea la guvernare alaturi de PD-L vorbesc intr-una de un mandat pe care l-au primit din partea alegatorilor si ca acesta s-ar traduce, in esenta, prin nevoia unor politici de stinga. Pensii mai mari, asistenta sociala, locuri de munca asigurate, si altele din aceasta categorie. Dar numai eu stiu trei persoane care au votat candidati PSD nu pentru ce promitea acest partid in campanie ci pentru simplu fapt ca le-au placut mai mult decit de contracandidatii lor. Si vorbesc de trei persoane care numai de stinga nu se pot numi, votind pina acum doar cu dreapta. Si, sint convins, s-a intimplat si viceversa. Au fost destui care au votat cu PNL, nu pentru cota unica, pentru a lua un exemplu de masura de dreapta, sustinuta fara rezerve de acest partid, ci pentru ca sub guvernarea liberalilor li s-au marit foarte mult pensiile. Vor ei de fapt, votind cu candidati ai PNL, un nou guvern de dreapta? Sau poate fi interpretat un asemnea vot drept un gir acordat unei aliante PNL-PSD, pe ideea ca majorarea pensiilor din ultimul an, s-a realizat urmare a unei intelegeri dintre cele doua partide? Sau alta nedumerire. S-a votat mai degraba pentru trecut, pentru ceea ce "ni s-a dat", sau mai mult cu gindul la viitor, la promisiunea unei schimbari? Aici lucrurile se complica odata in plus, pentru ca nici macar vorbind de viitor nu poti decela ceva consistent. Criza mondiala a inceput deja sa-si faca simtite efectele si la noi, si acesta e doar inceputul, dar nici un partid nu pare sa aiba solutii credibile. Ceea ce nu-i neaparat o surpriza, criza dind batai de cap tuturor marilor lumii, dar intrebarea ramine. Iata cat de greu e sa intelegi ceva din votul romanilor daca e sa extragi din el, sa zicem, solutia unei guvernari. Iata de ce, in continuare, negocierile care au loc in continuare pentru constituirea unui guvern, par in ochii majoritatii, un fel de joc fara noima. Si totusi, un fir rosu pare sa existe. Romanii, votanti sau nu, de dreapta sau de stinga, saraci sau mai putin saraci, de la tara sau din marile orase ale Romaniei, sint tot mai ingrijorati de viitorul imediat si ceea ce le prisoseste cu siguranta e scandalul politic dublat de o guvernare instabila. Nici un partid nu detine monopulul unei solutii miraculoase la ceea ce ne asteapta in urmatorii cel putin doi-trei ani, si chiar daca ar pretinde asta nimeni nu l-ar crede. Prin urmare premisa oricarei posibile solutii de guvernare a tarii e obligatoriu una transpartinica. De compromis politic major, unul in care interesele imediate, inclusiv cele legate de alegerile prezidentiale si euro-parlamentare de peste un an, sa ramina in plan secund. Stiu, pare aproape utopic sa gindesti ca politicienii nostri ar fi capabili de asa ceva, dar asta nu ma impiedica s-o spun. Indiferent cum va arata, politic vorbind, viitorul guvern el va fi pe masura asteptarilor majoritatii romanilor numai daca va lasa deoparte interesul de partid si se va concentra pe promovarea unor masuri obtinute prin compromis. Cel ce stie sa cedeze e mai de dorit acum decit cel ce pare, din aritmetica oricum controverstata a votului din 30 noiembrie, mai puternic.
