Risu-plinsu de ziua nationala
Traian Basescu a batut-o pe brat pe liberala Norica Nicolai, dusmana lui neimpacata, si i-a spus ce rau ii pare de ea ca a pierdut alegerile. Vasile Paraschiv, un muncitor curajos care a incercat sa organizeze un sindicat liber in timpul comunismului si a fost internat cu forta la ospiciu, a primit despagubiri de 300 de mii de euro in procesul deschis statului roman, si a refuzat public de 1 decembrie o decoratie de la presedinte. Iar Constantin Ticu Dumitrescu, detinut politic si initiatorul CNSAS, a murit.
Daca nu ar fi fost pe moarte, Ticu Dumitrescu ar fi fost in mod cert si el la Cotroceni de ziua nationala, era simpatizant al lui Basescu. Eu am fost, din pura intimplare. Inainte de ceremonia inminarii decoratiilor de 1 decembrie, m-am dus sa string mina dlui Paraschiv si a familiei sale. Erau stingheri in lumea din jur, formata numai din celebritati. Protocolul i-a dat un microfon fara sa il intrebe nimeni ce avea de gind sa spuna, ca nu mai sintem pe vremea lui Ceausescu. Dupa ce a refuzat decoratia pe motiv ca Romania dupa 1990 a fost condusa doar de comunisti, si el si familia lui au disparut fara urma. Celebritatile au aplaudat raspunsul demn al lui Basescu, care a fost ca decoratia o da statul, nu omul care ocupa fotoliul prezidential. Am vazut dupa aceea, intr-un ziar, ca dl. Paraschiv s-a plans ca unele din aceste celebritati nu protestau deloc pe timpul lui Ceausescu. Ba dimpotriva: de fata erau actori care ocupau locuri centrale la marile recitaluri cu partidul si care si-au acceptat decoratiile fara remuscari. Pe urma s-au scurs in marea petrecere, alaturi de zeci de generali cu fireturi, sefi de servicii secrete veniti in mari masini negre, Lucian Bolcas care povestea tuturor cum a pierdut el alegerile si Dudu Ionescu care povestea cum le-a cistigat. Numai regizorul Lucian Pintilie mi-a spus ca scena i s-a parut dramatica. Mie, ca si mai tuturor celorlati, mi s-a parut penibila si dureroasa.
Asta e lumea in care traim, si daca nu am fi romani, dotati din nastere cu capacitatea de a zimbi printre lacrimi (raposatul poet Nichita Stanescu folosea expresia risu-plinsu pentru a defini aceasta stare de ambiguitate emotionala nedespartita noua), viata ar fi de nesuportat la noi. Asa insa, nu pot decit sa zimbesc la ingrijorarea unora ca se reface FSN in cazul unei aliante PDL-PSD. Cind atitia pesedei au trecut deja la PDL inainte de alegerile astea, cind atitia pedei au trecut la PSD intre 2000 si 2004, cind toata floarea seniorilor liberali, in cap cu Mircea Ionescu Quintus, a fost dovedita ca fiind colaborat cu Securitatea, ce sa ne mai temem ca se reface FSN-ul! Bogdan Olteanu, baiat tinar, crescut in vila la sosea confiscata de la regimul burghezo-mosieresc si ocupata de familia lui de profitori ai regimului comunist nu a fost in FSN. Il face asta mai breaz?
Imi amintesc de seara din 1998 cind Constantin Ticu Dumitrescu a fost exclus din PNtcd, bineinteles, pentru ca majoritatea in biroul partidului era una de securisti, carora nu le convenea legea CNSAS promovata de el. L-am asteptat in curtea TVR inainte de un talk-show. M-as fi asteptat sa il vad deprimat, dar nu era cazul. Pentru cineva care fusese ridicat de Securitate din facultate, statuse ani de zile in puscarie si apoi lucrase toata viata intr-o profesiune neintelectuala, neavind o diploma, a fi dat afara din partid nu era mare lucru. Aproape de fiecare Craciun imi telefona ca sa-mi ureze cele bune. Nu am nici o indoiala ca incerca de fapt sa-mi ridice moralul. Pregatindu-ma de primul Craciun fara el in atitia ani, stiu ca oricine ar intra la guvernare cu oricine, aceasta senzatie de penibil dureros nu mai are vindecare.
Anunțuri ZdV Premium
În categoria Opinii
De același autor
Anunțuri ZdV Premium
Comentarii: 2
Adaugă comentariu
, acum 739393 zile, 14 ore, 18 minute, 41 secunde
, acum 739393 zile, 14 ore, 18 minute, 41 secunde 
