Axa Dabuleni-Ciofliceni
Lectia numarul 1 priveste ascensiunea de ultim moment a PSD. Poate unora nu le e clar de ce a crescut PSD in ultimul an peste electoratul lui captiv din zona saraca de tara. In fond, nu au adus figuri noi si populare, nu au reusit sa isi schimbe perceptia de cel mai corupt partid din Romania, dl. Iliescu e cu inca un an mai batran si mai irelevant, si Mircea Geoana inca nu a reusit sa-si gaseasca personajul pe care sa-l interpreteze convingator.
Raspunsul este unul singur: din exasperare fata de incapacitatea dreptei de a guverna impreuna. Alegerile din acest an se compara cu cele din 2000, ultima data cand guvernase dreapta. Ca si atunci, stanga a urcat nu prin merite proprii (va vine in minte ceva din programul PSD in aceste alegeri cand cititi aceste randuri? Evident ca nu. Nu are ce), ci datorita acelor alegatori care au oroare de conflictele care par inseparabile de coalitiile politice si prefera sa aiba un singur partid la guvernare "" oricare ar fi acela. Oricine a fost calcat pe nervi de circul dintre Tariceanu si Basescu din acesti ani si nu a demobilizat "" cu alte cuvinte s-a dus la vot- a votat cel mai probabil pentru PSD, fara sa ii pese ca PSD nu a reusit sa se reformeze cine stie ce.
Lectia numarul doi este legata de prima. Asa cum o anumita categorie de public, fiindca se simte afectată de viata politica din tara se mobilizeaza contra dreptei cand aceasta e sfisiata de certuri interne, o alta categorie, care e superioara in venituri si educatie si deci e mult mai putin afectata de cine guverneaza, sta acasa atunci cand nu are o optiune de dreapta convingatoare. Participarea deplorabila in alegeri a Bucurestiului si Banatului, fiefurile Revolutiei din decembrie si insulele portocalii ale tarii arata ca electoratul lui Tariceanu si Basescu s-a simtit abandonat si, la randul sau, a intors spatele partidelor sale traditionale. Si in 2004 mobilizarea electorala era foarte slaba. Si atunci, ca si azi, dreapta nu a reusit sa vina cu o solutie. Strategii ei (Dorel Sandor atunci, Sebastian Lazaroiu azi) au argumentat pe ultima suta de metri ca trebuie activitate mai mare la tara, nu la oras. E drept ca nu stiu ce mobilizare se putea face la nenorocitii votantii PDL din colegiile urbane unde candidau Ion Talpes, fost PSD, sau Elena Udrea, fosta PNL. E cam greu sa fii mobilizat, cand esti o persoana animata de idei despre reforma politica, de asemenea personaje.
Lectia numarul trei este despre proceduri. E de-a dreptul o rusine ca, in 2004, cu tot scandalul, fraudele electorale nu au fost investigate de procurorul general de atunci, Ilie Botos si pe urma ingropate complet de o comisie parlamentara. Pentru ca si duminica de 30 noiembrie iarasi am avut votanti carati cu duba la vot, buletine cu care mai poti vota o data distribuite cu sacul, si vreun milion de nume de pe listele electorale necorespunzand unor votanti in viata.
Si, in sfarsit, lectia cea mai neasteptata am vazut-o emanand din scurtele stiri electorale despre cum si unde voteaza oamenii politici. Corespunzator cu standardul lor, enorma majoritate a celor de top voteaza in Primaverii, la liceul Jean Monnet. La douazeci de ani dupa Revolutie, pe clasa noastra politica scrie tot Primaverii, cum scria pe fosta nomenclatura comunista. Exceptiile programate din timp au aerul unor caricaturi. Tariceanu, omul cu Ferarri, la Ciofliceni! Geoana, care se lupta pentru chiria minimala de la Regia Autonuma a Protocolului de Stat, din vila careia nu se da dus, la Dabuleni! Cum pot reprezenta oameni atat de privilegiati pe votantul amarat din Ilfov sau Dolj? Nu e asta o mare farsa?
Omul de la Dabuleni si omul de la Ciofliceni au multe in comun. La ora la care scriu principalul lor efort este cum sa uneasca aceaste doua ipocizii de culori politice diferite intr-o coalitie de succes. Ce fel de succes ar fi acela si al cui, va las sa ghiciti.
