Ce se intimpla cind ministrul doarme!
Pe 15 octombrie, cind am inceput campania de presa pentru a se deschide usa la ceea ce devenise "policlinica rusinii", revoltata, i-am scris ministrului Sanatatii, Eugen Nicolaescu, sperind ca va pune imediat mina pe telefon si le va cere sefilor Sanatatii vrincene sa rezolve problema. Intre doua negocieri de tip "poker" cu distribuitorii de medicamente imi doream sa citeasca acest mesaj si sa gaseasca un minut sa rezolve o problema: "Domnule ministru, un bolnav batrin mi-a spus noaptea trecuta, pe la 2.30, in timp ce statea la coada in fata policlinicii din Focsani, in asteptarea bonului de ordine salvator, ca nu se poate schimba nimic chiar daca voi scrie despre suferinta si umilinta indurate de acesti oameni. Am fost revoltata de spusele celui care mi-ar fi putut fi bunic. Stiu ca sinteti foarte ocupat, insa indraznesc sa sper ca va veti arunca ochii pe articolul meu care cuprinde si vorbele lui dureroase. Sint sigura ca dumneavoastra puteti schimba ceva din interior astfel incit sistemul sanitar, de care avem atita nevoie toti, sa respecte demnitatea acestor oameni. Sincera sa fiu, mi-e teama ca intr-o zi voi fi in locul acelui bolnav!" Asa suna micul meu mesaj pe care l-am expediat pe adresa de e-mail a ministrului Sanatatii, ministru@ms.ro. Sa fi fost ministru, as fi luat foc sa stiu ca bolnavii nu sufera doar in paturile metalice din saloanele de spital, ci si pe trotuare, in fata usilor inchise ale acestora. Au trecut trei saptamini de atunci. Ei, bine, dragi cititori, nu stiu daca ministrul a citit mesajul, insa cunoscind distanta care-i separa pe politicieni de adevaratele probleme ale oamenilor, eu m-am pus pe treaba, sustinuta de ziarul la care lucrez. Incercind sa ma pun in pielea acelor suferinzi care infrunta acest calvar al asteptarii, am petrecut mai multe nopti alaturi de ei, timp in care uneori am fost privita cu suspiciune. La final, bolnavii mi-au spus ca e buna de insemnat in calendar data de 30 octombrie, ca ziua in care s-a deschis usa. A fost un semn ca prin implicare, prin forta opiniei publice ceva se poate schimba in bine, chiar si in institutii care opun o mare rezistenta. Totul la capatul unor nopti nedormite pentru ca doar asa am considerat ca pot sa inteleg prin ce trec acei oameni. Nu vreau sa ma impaunez cu aceasta victorie atit de mica pentru un sistem care are nevoi atit de mari, dar am incercat sa dau un exemplu ca atunci cind te implici se poate. Evident ca acum nu mai astept raspunsul lui Eugen Nicolaescu, pentru ca pina la ministru te maninca Sfintii sau trepadusii din jurul sau - ca sa dau glas celor spuse tot pe bolnavi-, dar si pentru ca intre timp usa indiferentei s-a deschis. As fi vrut sa scriu acest editorial al reusitei imediat dupa ce usa s-a deschis, la capatul a doua saptamini in care problema a fost prezenta zilnic in paginile ziarului nostru. Am ezitat, temindu-ma ca, in buna noastra traditie, minunea va tine doar trei zile, asa cum se temeau pe buna dreptate si bolnavii. In urma cu citeva nopti la usa a fost pus si afisul care ii anunta pe primii bolnavi de la coada ca gasesc cheia la agentul de paza. Intr-una din noptile trecute am fost din nou acolo si am privit prin fereastra. Vreo sapte-opt bolnavi comentau criza medicamentelor, iar un altul isi astepta cafeaua de la dozator, sub privirea vioaie a unui unui agent de paza. Mi-a fost teama sa-i deranjez si am plecat acasa cu inima impacata. Stiu ca problema lor nu este nici pe departe rezolvata. Cine stie citi oameni nu mai sufera la fel in fata altor policlinici. Ce facem cu restul problemelor dintr-o tara in care institutiile iti maninca tot timpul, dintr-o institutie care administreaza banii Sanatatii si in care seful isi consuma ore bune pe zi semnind hirtiile birocratiei cu care angajatii fac naveta intre birouri? Tocmim un jurnalist pentru fiecare, transformam bolnavii in ministri sau ii prescriem lui Eugen Nicolaescu o Viagra pentru a scoate sistemul din starea de impotenta? Stiti care era bancul noptii, la una din cozile de la policlinica? «Ministerul Sanatatii a aprobat noua lista de medicamente gratuite. Printre acestea se numara cimitirina, colivosan, gropanol, clopotal... Rugam asiguratii sa se prezinte la medicul de familie pentru prescriere». Iata ce se naste din amarul unor bolnavi care mai bat inca pe la usile inchise ale spitalelor si care nu s-ar mira sa afle de la medici, nu daca vor mai trai, ci ca mai exista viata si dupa moarte. Iata de ce campania Ziarului de Vrancea este doar o victorie partiala. In tot acest timp, polticienii fac campanie electorala. Adica promisiuni pe care nu le respecta. Noi am facut campanie pentru oameni si ei au cistigat.
Cititi aici seria de materiale care fac parte din campania de presa ce a militat pentru deschiderea policlinicii in favoarea bolnavilor care stau noaptea la coada pentru bonurile de ordine:
Policlinica lui Moise nu a scapat de cozile rusinii
«Asta e regula, nu va convine, veniti miine, poimiine"¦!»
«Marchizul de Sade» de la "Spitalul Mare"
"Norocosi sint cei cu relatii printre cadrele medicale si rezolva imediat"
Medicilor le e mila de bolnavii de la usa policlinicii
Policlinica da primele semne ca vrea sa renunte la coada
A inceput "AMR-ul" bolnavilor inchisi pe dinafara policlinicii
Continua schimbul de noapte la policlinica
Lacatul policlinicii, descuiat cu o penita
Usa policlinicii nu se deschide singura
Anunțuri ZdV Premium
În categoria Opinii
Anunțuri ZdV Premium
Comentarii: 2
Adaugă comentariu
, acum 739392 zile, 12 ore, 19 minute, 25 secunde
, acum 739392 zile, 12 ore, 19 minute, 25 secunde 
