LUMEA DUPA GEORGE W.
E adevarat, are simpatia tuturor. Toata lumea il bate pe spate. Va recupera cateva procente din antiamericanismul desantat care cuprinsese planeta noastra nebuna. Daca puteti crede, anul trecut George W. Bush se bucura in sondajele globale de mai putina incredere decat Vladimir Putin. Il creditez pe Obama cu capacitatea de a mai reduce cu vreo 15% din procentul de ura contra Americii, ca si cu cea de a umple pietele din toata lumea cu popoare entuziaste cand va face turnee. Dar, din pacate, lumea după George W. e un loc fundamental schimbat, si anumite schimbari nu le mai poate intoarce nici Mos Craciun.
Chiar daca va fi mai putin detestata, America a cazut deja mult pe scara respectului tuturor. Unilateralismul regimului Bush, care a crezut ca poate rezolva probleme fundamentale, de la Irak la Kosovo, fara a le negocia alte puteri de rangul doi, ca Europa sau Rusia; catastrofa de la 11 septembrie, urmata de razboiul de uzura din Afganistan, pe care nu il castigam, care au aratat ca America e vulnerabila; si criza creditului, acelasi credit pe baza caruia economia americana a zburat ca un vas cu panzele sus in ultimii cinsprezece ani, si care se dezumfla acum ca un balon, lasand sa cada pe teren nefavorabil ceea ce a fost atatia ani motorul economic al intregii lumi. Aceste trei decaderi fundamentale, din statutul celei mai morale puteri, al celei mai puternice armate si al celei mai de succes economii nu sint recuperabile pe termen mediu, adica pe durata presedintiei lui Obama.
Lumea din afara Americii se prapadeste dupa Obama si pentru ca spera ca va face America mai buna, ca si votantii americani, dar mai ales pentru ca se va impaca mai usor cu o America mai slaba, ceea ce americanii nu au realizat inca. George W ºi John McCain nu erau compatibili cu asa ceva. Optimistii spera ca Obama va obtine mai mult chiar in materie de securitate "" de exemplu, mai multe trupe in Afganistan - dar pesimistii se indoiesc. Putina lume il iubea pe George W., dar daca McCain sau Obama ar fi fost la putere in 2002-2003 nu ar fi convins nici ei restul lumii sa ii urmeze in Irak. Mai probabil ca ar fi stat ei acasa.
Se intampla ca stiu vreo trei din sfatuitorii de politica externa ai lui Obama ""se zice ca sint veo trei sute, dar din cei trei pe care ii stiu eu, pentru ca se ocupa de regiunea noastra (Europa de Est si Rusia) ma astept ca doi, Ron Asmus si Michael McFaul sa primeasca pozitii foarte sus la Washington, la Casa Alba sau la Departamentul de Stat. Nici unul nu s-a prapadit dupa George W, dar asa cum ii stiu nu vom vedea o schimbare fundamentala de politica externa. McFaul a avut oferte si de la Dick Cheney; Asmus are colegi apropiati in stafful lui McCain. Presedintii Rusiei sau Iranului, care asteapta mari schimbari de tratament, nu vor avea parte de ele. Europenii vor fi ceva mai relaxati: dar schimbarea asupra problematicii comune va fi slaba. Emisiile de dioxid de carbon, pe care Europa le taia unilateral si cu mari costuri, s-au prabusit pe scara prioritatii tuturor din cauza crizei, deci nu o sa mai presam pe americani sa ne urmeze exemplul, cum a fost pe timpul lui George W., Kosovo trebuie consolidat pentru o situatie gen Taiwan, in care multe state nu il vor recunoaste. La capitolul Irak si Afganistan parerile erau deja comune, resursele lipsesc.
Schimbarile mari s-au petrecut deci inainte de venirea in scena a lui Obama, nu dupa. Obama va insemna mult mai putin politic decat credem azi. Dar uman, ca vis de realizare in viata, e visul frumos al tuturor, care inflacareaza imaginatia noastra la fel ca John Armstrong. In fond amandoi au pus primii piciorul pe Lună.
