Ruptura liberala
Cind totul parea compromis de un populism unanim din care nu puteai face diferenta decit la nivel de retorica, oricum plictisitoare, avem, iata, doua tabere care se bat pe o chestiune care chiar reprezinta o miza pentru intreaga societate. Pentru ca numai in aparenta e vorba doar de profesori. In realitate , legea "50%", cum va ramine, probabil, in istorie, ne priveste pe toti si ne provoaca sa gindim in termeni care depasesc aritmetica simpla a bugetului public. E drept ca in confruntarea cotidiana politicienii tind sa simplifice lucrurile, reducind-o la falsa dilema a resurselor efective. Cum a facut-o recent chiar Theodor Stolojan, un om de la care te asteptai la mai multa rigoare, care a pus in balanta merele cu perele si i-a iesit pe gura un argument de-a dreptul ridicol. Spunea domnia sa ca numai cele nu stiu cite sute de milioane de euro alocate de guvern primarilor PSD si PNL in aceasta toamna ar fi acoperit majorarea salariilor profesorilor pe urmatoarele trei luni. Cu alte cuvinte, sugereaza Stolojan, guvernul spune ca nu are bani dar, de fapt ii cheltuie aiurea. Ceea ce poate fi in multe situatii adevarat, dar exemplul oferit de catre liderul PD-L e de-a dreptul prostesc. Banii pentru primarii nu se aloca pentru ca asa vrea guvernul sau partidul lui Tariceanu ci pentru ca asa spune legea, si asta se intimpla in fiecare an. Si acesti bani n-au nici o legatura cu ceea ce poate sa faca sau nu un guvern cu banii publici. Faptul ca alocarea s-a facut pe criterii politice e intr-adevar o problema grava, dar asta nu inseamna ca ea n-ar fi trebuit sa se faca pur si simplu. Acest gen de acuze au darul de a introduce confuzii si de a intoxica dezbaterea publica, dar nu si de a-i diminua importanta. Iar ceea ce e important e ca acum, asa cum nu s-a intimplat de multe ori in ultimii aproape 19 ani, trebuie sa decidem in ce directie vrem sa ne indreptam. Majorarea salariilor profesorilor cu 50 la suta inseamna de fapt o ruptura de sistem. Dincolo de aspectele tehnice ale legii, si ele importante, avem in fata o masura cu potential de revolutie in filosofia de guvernare a tarii. Pina acum nici un guvern nu si-a permis nici macar sa para ca nu-i dispus sa faca pe plac unei intregi categorii socio-profesionale. Au fost sute de greve, iesiri in strada, negocieri dure, multe esuate, dar guvernantii au avut mereu grija sa-si pastreze imaginea de oameni dispusi sa inteleaga si sa gaseasca solutii. Guvernul Tariceanu isi asuma, inclusiv politic, o pozitie dura impotriva intereselor materiale imediate a peste 300 de mii de cetateni romani, si o face cu orice risc. Prin asta, atit executivul cit si PNL inaugureaza ideea de guvernare principiala contra celei pur politice sau a guvernarii ideologice contra celei electorale. Pentru ca aici nu e vorba daca sint sau nu sunt bani pentru o majorare salariala de genul celei in discutie ci despre cum intelegi sa guvernezi o tara. Despre asumarea unei filosofii care spune ca nu iei nici o masura daca sistemul, in cazul de fata cel economic, nu o permite sau o faci doar pentru ca asa da bine in fata celor pe care-i guvernezi. Aici gasesc miza dezbaterii, enorma pe termen mediu cel putin. Pe termen scurt ea devine electorala si cred ca va decide, daca intre timp nu se-intimpla nimic altceva de amploare similara, rezultatul alegerilor din 30 noiembrie. PNL poate cistiga masiv sau poate pierde enorm, iar functie de cum ii va iesi acest pariu, va decide viitoarea guvernare a tarii. Dar noi vom fi oricum cistigati cu un precedent, dupa parerea mea, de bun augur. Se poate si altfel. Politicienii pot sa-si asume riscuri majore si sa piarda sau sa cistige exclusiv pe mina lor, la vedere. Asta e lectia cu care cred ca vom ramine, indiferent daca sintem sau nu de acord cu majorarea salariilor profesorilor cu 50 la suta.
Anunțuri ZdV Premium
Anunțuri ZdV Premium
Comentarii: 2
Adaugă comentariu
, acum 739391 zile, 23 ore, 32 minute, 17 secunde
, acum 739391 zile, 23 ore, 32 minute, 17 secunde 
