Cine a căstigat startul
Iar pentru ca, previzbil deja, competitia se va centra pe trei jucatori importanti, la ei ne vom referi in principal. PSD pare a fi cel mai bine pozitionat inacest moment. Tot ce se-ntimpla de mai bine de un an, de la prima majorare a pensiilor, din toamna anului trecut, serveste mai ales acestui partid. Obligat de spijinul acordat in parlament de PSD, guvernul liberal a dus, cel putin in aceasta perioada o politica perponderent asistentiala. Presa le-a zis pomeni electorale si asta e adevarul. Numai ca electoratul caruia i s-a adresat e al PSD, iar PNL-o a facut si in ideea ca se va alege si el cu ceva. Si s-a ales, mai ales la tara, dovada scorul bun, adica peste asteptari, obtinut de liberali la locale. Modelul a fost continuat si dupa aceste alegeri. O dovedeste distributia bugetara decisa in septembrie, intrata in vigoare saptamina trecuta, prin care PSD si PNL si-au impartit banii frateste, excluzind PD-L-ul , asa cum s-a-ntimplat si la decuparea colegiilor. Dar atu-ul major al PSD e ca-si permite sa fie coerent. Mesajul sau de campanie, populist prin traditie, are acoperire in fapte cu care se poate lauda. Culmea, prezentindu-se in acelasi timp drept partid de opozitie, prin urmare necompromis de deliciile puterii. PNL e al doilea la linia de start. Desi nu are sanse sa depaseasca PD-L-ul ca pondere in sondaje si la vot, PNL sta mai bine la capitolul potential de crestere. Se poate lauda, umar la umar cu PSD, in mediul rural dar si printre pensionari in general, cu masurile populare luate in aceasta perioada si, in plus, poate veni in fata electoratului sau traditional, chiar daca nu foarte numeros, cu argumentul cresterii economice consistente din cei patru ani de guvernare. In mod cert, marea majoritate a romanilor o duc mai bine acum decit in 2004, iar multi dintre cei ce voteaza dreapta, au devenit chiar prosperi. Iar aici problema spinoasa e in curtea PD-L. Declarat cu emfaza drept adevaratul depozitar al principiilor de dreapta, PD-L trebuie sa conteste convingator o guvernare care se lauda si ea cu prosperitatea pe care a adus-o gratie acelorasi principii. Situatia e cu atit mai ingreunata cu cit diferenta cu care se prezenta pana la un moment dat, cea a justitiarismului si anti-coruptiei, a cazut in desuetudine. Buna parte din electorat ramine sensibil la aceasta problema, dar credibilitatea in chestiune a PD-L a scazut dramatic. Lumea n-a sesizat, pe buna dreptate, nici o diferenta semnificativa intre calitatea oamenilor de la PD-L si a celorlalti. Mesajul a cazut prada purtatorilor lui, iar tema a fost in final aproape abandonata. In programul electoral al PD-L, la capitolul "zece directii strategice", anti-coruptia e pe locul noua. Prin urmare, mesajul PD-L e condamnat la inconsistenta. De aici si senzatia de deruta pe care o lasa actiunile acestui partid. Voteaza cot la cot cu PSD si PNL, masuri populiste, pe care le si sustine cu destula vehementa, dar vrea sa para in acelasi timp drept altceva. Un partid care "gindeste altfel". Iar daca te uiti si pe listele de candidati ale acestui partid disonanta e si mai grava. Cu Ioan Taples, fostul consilier al lui Iliescu, alaturi de intelectuali de tinuta, ca sa iau doar extremele, PD-L are toate sansele sa-i dezamageasca tocmai pe cei pe care s-ar putea baza in mod aproape exclusiv. Electoratul urban, tinar si educat. Cu acesta ar fi facut diferenta in campania care sta sa anceapa. Timpul e scurt, iar ceea ce trebuia sa se intimple la PD-L trebuia inceput de mult. De pe vremea cind intra in opozitie si avea la dipozitie aproape doi ani in care sa faca reforma clasei politice incepind din propria curte.