Pe cind si despre agentii de influenta ?
Pentru ca un public informat prompt e un public care el insusi poate ajunge sa schimbe lucruri. Din pacate, la noi cind se-ntimpla ca presa sa determine o schimbare, acest lucru nu prea are de-a face cu publicul si acesta e principalul motiv pentru care asemenea situatii sint atit de rare. Exemplul cel mai la indemina: campania de presa, sustinuta masiv de Realitatea TV (sper s-o tina pina la capat) impotriva dezmatului salarial din agentiile guvernamentale si din societatile comerciale cu capital de stat. Am vazut si auzit o multime de oameni indignati de ceea ce afla acum urmare a campaniei cu pricina, dar in egala masura voci dezinteresate insa la fel de indignate de faptul ca presa face caz de atita lucru. Argumentul lor: avem mentalitate de comunisti. Ca nu intelegem cum functioneaza o societate liberala. Ca e normal ca unii sa cistige mai mult decit altii si ca acest lucuru e valabil si pentru cei ce stau pe bugetul tarii. Iar faptul ca un director de companie cu capital de stat ajunge sa incaseze cit un director de banca, daca nu mai mult, tine tocmai de logica economiei de piata. A spus-o chiar premierul Tariceanu, zilele trecute, acuzindu-ne pe noi cei ce sustinem aceasta campanie de populism. In opinia sa un director de la stat trebuie sa fie retribuit la nivelul sectorului privat pentru ca desi e "de stat" societatea pe care o conduce se bate pe o piata libera. Dincolo de faptul ca e o minciuna, majoritatea societatilor de care vorbim neavind nici o treaba cu concurenta, ramine intentia. Noi sintem populisti, el e, dimpotriva, responsabil atunci cind e vorba de interesele statului. Iar faptul ca multi il si cred mi se pare cel putin trist. Realitatea e insa ca ni se serveste o confuzie pe care ma grabesc sa o semnalez. Numirile in functiile de care vorbim, inclusiv cele de reprezentant al statului in Consiliile de Administratie, sint an majoritatea lor covirstoare, numiri pe criterii politice. O prima confuzie. Criteriul politic in acest caz nu inseamna, asa cum sustin chiar si unii de buna credinta, acela de a te asigura ca institutia respectiva va face politica guvernului. Nu, inseamna, pur si simplu, clientelism. Oamenii pusi acolo sint clienti ai partidelor, pe care acestea ii folosesc pentru a plati diverse datorii. Doua, in principal: datoria fata de ceea ce au facut pentru partid (se numeste sinecura) si datoria fata de sponsori. Primii trebuie sa intoarca la rindul lor o parte din veniturile imense pe care le incaseaza tot in visteria partidului, ceilalti fiind folositi ca agenti de influenta. Daca despre primii se stiu mai multe, tocmai pentru ca au o afiliere clara de partid, despre cei din urma nu se vorbeste aproape de loc. Iar acestia mi se par cei mai nocivi. Pentru ca ei fac legatura total netransparenta intre mediul de afaceri si cel politic, consituind astfel o adevarata retea a coruptiei. Reteta e aproape ideala. Un om de afaceri care a finantat sau finateaza un partid trebuie sa-si recupereze investitia si sa si cistige ceva in plus. Altfel n-ar mai finanta, pentru ca n-ar renta. Acest lucru se poate face simplu prin plasarea unui om de incredere intr-o functie in stat, de unde acesta sa serveasca interesele finantatorului. Prin votul pe care-l da in consiliile de administratie, prin informatiile din interior pe care le furnizeaza "patronului", prin influenta pe care o poate avea in luarea unor decizii de interes major. Despre acestia din urma mi-as dori sa aflu mai multe. Despre acest fenomen sper sa se gaseasca suficienti ziaristi care sa scrie. As vrea sa-i vad atunci pe circotasi cu ce ne mai pot acuza.
