Cum ajungi ministru în Romănia?
CV-ul sau este dezarmant si comic. A absolvit facultatea de constructii, apoi a fost diriginte de santier, a ajuns deputat si direct ministru. Nu se poate gasi nici o pozitie publica a sa despre politici educationale inainte de a deveni ministru de resort. Ar fi putut fi in continuare un diriginte de santier bun, si bine platit la criza de forta de munca din domeniu, dar Partidul a vrut sa-l puna ministru. E ca in bancul acela cu omul care se duce la tirg sa-si vinda calul si un cumparator il intreaba: e sanatos? Nu, e vai de capul lui, abia se mai tine. Dar macar trage la caruta? Nu, e lenes, nici nu se urneste. Bine, dar atunci de ce l-ai adus la tirg? Ca sa-l fac de ris, zice omul cu naduf. Cam asa pare a fi facut PNL cu Adomnitei: parca l-a pus ministru pentru a-l face de ris. Si nu e primul exemplu din acest guvern: Tudor Chiuariu avea un CV la fel de penibil. Terminase o facultate particulara, isi trecuse la rubrica de studii postuniversitare niste participari la scoli de vara, publicase toata viata doua articole in reviste de mina a doua si se prezentase in mod fraudulos ca lector universitar. A ajuns din aceasta pozitie direct secretar de stat si ministru. Nici titularul de la Interne, Cristian David, nu se simte mai bine din acest punct de vedere, doritorii pot afla amanunte din CV-ul oficial de pe site-ul guvernului. Faptul ca nulitatile ajung ministri are efecte imediate asupra politicilor publice. Daca un om nu a apucat sa zica nimic public despre un domeniu si apoi ajunge ministru, atunci sintem in fata impredictibilului absolut. Nu avem nici o idee despre ce e in capul lui, despre ce vrea sa faca. Mai rau chiar, avem toate motivele sa credem ca nu are nimic in cap si nu are habar ce vrea sa faca. Am avantajul ca am scris aceste lucruri atunci cind Chiuariu si Adomnitei au ajuns in guvern, deci nu mi se poate reprosa ca lovesc in oameni cazuti. De atunci, au avut timp sa se faca de ris. Adomnitei nu a avut nici o initiativa notabila in domeniul sau, dar s-a apucat sa vina cu proiecte faraonice, cum e un oras universitar cu totul nou linga Bucuresti. Este obiceiul habarnistului care vrea sa ramina in istorie, a se vedea Ceausescu, un alt nepriceput care ne-a plantat proiecte faraonice si falimentare. Cit despre Chiuariu, nu cred sa mai apucam un ministru atit de penibil prea curind, desi la ce noroc avem nu poti sa stii. M-am simtit rusinat cind am citit o evaluare facuta pentru Comisia Europeana privind planul de actiuni intocmit de ministrul Chiuariu si echipa de colegi la particulara pe care a adus-o la minister. Planul respectiv spunea ca sentintele blinde sau cu suspendare date in cazuri de coruptie sint cauzate de rechizitoriile neprofesioniste facute de DNA. Expertul Comisiei facea haz subtil de documentul oficial al Romaniei, observind ca asa ceva e extraordinar: daca procurorii au lucrat prost, atunci oamenii trebuie declarati nevinovati, daca dosarele sint bune, atunci trebuie condamnati. Chiuariu spunea practic ca inculpatii scapa ieftin pentru ca judecatorii ii gasesc pe jumatate vinovati. Cum de ne alegem cu asemenea personaje? Cred ca sint doua explicatii. Una tine de selectia cadrelor. Tinerii valorosi, care fac ceva pe cont propriu, care sint in stare sa gaseasca un job si sa produca ceva prin propriile puteri nu prea pierd timpul ca sa frece clanta la partide. Neexistind o politica de cadre limpede, nu e clar daca vor fi bagati in seama si risca sa piarda timpul. Cei care sint nuli ca valoare profesionala, ca Adomnitei si Chiuariu, oricum nu au ceva mai bun de facut. De cealalta parte, sefii de grupuri de prin partide care nu au chef sa ajunga ei insisi ministri nu risca sa numeasca persoane valoroase. Ar putea sa gindeasca de capul lor, sa aplice principiile invatate si sa nu raspunda la comenzi. La o adica, se pot intoarce lejer la meseria lor, nu pierd nimic. Nulitatile in schimb au totul de pierdut: fara partid nu exista. Atunci, avem ministri-plastilina, ei nu gindesc, ei aplica.