Populismul s-a suparat pe superpopulism
Asta dupa ce saptamina trecuta, guvernul prezidat tot de el a adoptat un val de cresteri a subventiilor si beneficiilor sociale, a propus plata salariilor pentru preoti la nivelul profesorilor (se vor mari si lefurilor lor acum?) si a devansat plata despagubirilor dubioase acordate celor care si-au lasat banii sa balteasca la CEC in perioada de hiperinflatie. Domnul Tariceanu a facut, nu e limpede daca voluntar sau nu, o diferentiere subtila: legea votata de Parlament reprezinta superpopulism. De ce nu s-a multumit sa spuna doar "populism"? Sa intelegem ca avalansa de cadouri date de guvern sint doar populisme, dar Parlamentul a intrecut orice masura, a ajuns la... superpopulism.
Care o fi diferenta? Nu imi dau seama. Sint masuri la fel de iresponsabile fiscal. Nu se stie cum va resimti economia romaneasca criza economica mondiala, dar guvernul si parlamentul se afla in plina cursa socialista pentru devalizat bugetul inainte de alegeri.
O sclipire vaga de responsabilitate l-a lovit pe premier cind a criticat legea votata in unanimitate de Parlament. Ca PD-L intra si el in cursa populistilor e foarte trist. Ca ministrul Educatiei spune ca nu are bani, dar voteaza marirea devine de-a dreptul comic. Dar supararea manifestata de seful guvernului e inutila in context. Trebuia sa stie ca odata deschise zagazurile, gloata celor care cumpara favoruri electorale pe banii altora (ai nostri) va da iama. E foarte usor sa cheltui bani care nu iti apartin. Iar seful guvernului trebuia sa stie ca dupa primul compromis facut, vor urma noi si noi cereri.
în 2007, PSD a propus o crestere accelerata a pensiilor, mult peste cresterea economica si peste ce putea sa suporte bugetul de pensii. Ministerul de Finante a respins proiectul de lege, justificind ca nu sint bani, ca e mai normala o crestere graduala a pensiilor, care era deja programata. Functionarii din minister care au scris acea nota manifestau o gindire logica si nepopulista. Ce a facut Calin Popescu Tariceanu? A batut palma cu PSD si a produs o lege perfect populista. Socul cel mare pe sistemul de pensii era inca de atunci programat in 2009, asa ca urmeaza inca sa ne loveasca. De altfel, ce poate fi mai populist decit sa promiti sume masive din bugetul gestionat de guvernul viitor? Am scris atunci despre aceasta masura, asa ca nu insist. Efectele negative preconizate se vad: inflatie, deficit bugetar. Daca totusi criza economica externa ne va lovi, calculele superoptimiste ale guvernului ne vor gasi cu buzunarele goale si cu banii pe anul viitor deja cheltuiti.
Cert este ca atunci, in 2007, Calin Popescu Tariceanu a cedat. Normal ca cei din PSD au inteles cum merg lucrurile: ei voteaza aruncatul cu bani in populatie, fara nici un fel de grija fata de resurse si efecte, populatia zice "saru-mina, boierule!", PNL si viitorul guvern platesc oalele sparte (de fapt, o vom face noi toti in curind, sper ca vom invata odata ca bugetul nu e cornul abundentei, la un moment dat se termina).
Conceptul de "superpopulism" inventat acum de Tariceanu emana o ipocrizie induiosatoare. A crezut ca poate sa tina populismul sub control dupa ce i-a deschis larg portile. Nu poate.
