Ce-as dori sa aud de la politicieni
Nu le reiau aici, le stiti in parte fiecare, pentru ca presa le-a tot mediatizat, dar nota lor comuna, in afara de faptul ca toate-s umflate pina la limita ridicolului, e ca se refera in principal la bani. Sintem potopiti de bani, de la cresteri de salarii, pensii, indemnizatii pentru copii, pina la investitii de zeci de miliarde in infrastructura, in scoli, poduri, stadioane si tot ce mai poate teoretic inghiti aceasta tara. Iar partea si mai de plins pina la urma e ca intre cei care promit, partide, politicieni, s-a declansat deja o adevarata competetitie. Una oarba, disperata, iar cifrele au devenit ametitoare. Chiar ieri (luni ""n.m) l-am auzit la TV pe unul dintre vicepresedintii PSD prezentind partea de finantare a celor 1.000 de kilometri de autostrada promisi de partid in urmatorii patru ani si m-am crucit: peste 50 de miliarde de euro. Ei bine, vorba unui alt politician caruia am sa-i dau si numele pentru ca merita, Peter Eckstein Kovaci, "da Doamne sa nu se tina partidele noastre de cuvint cu aceste promisiuni ca e jale". Pentru ca daca s-ar apuca sa cheltuie banul public pe tot ce spun acum ca vor face in caz ca ajung la guvernare, in doi-trei ani nu mai ramine nimic din economia tarii. Ce n-am auzit insa pina acum de la politicieni si-as vrea sa aud, nu ca promisiuni, ci pur si simplu pentru ca mi se pare important, e ce ne ameninta si cum vor ei sa previna. As vota cu toata determinarea un politician care si-ar face campanie, nu ademenindu-ma cu cresteri de salarii, sau pensii si nici macar cu un kilometru de autostrada (asta ar trebui s-o faca si fara sa le-o mai ceara nimeni), ci explicindu-mi cum ne va afecta pe noi romanii actuala criza financiara aproape globala si ce poate si ar trebui sa faca un guvern pentru a reduce cit mai mult din daune. Noi vorbim de cum sa cheltuim cit mai mult, in timp ce la porti ne bat falimente istorice si vedem masuri disperate, fara precendent, luate de guvernele tarilor pe care de altfel le admiram pentru economiile lor. As vrea sa-i aud pe politicienii nostri batindu-se nu in "cine da mai mult, ca doar nu da de la el" ci in dezbateri despre viitorul, de altfel cit se poate de apropiat si de straveziu al zecilor de mii de familii de romani, majoritatea tinere, care-s indatorate pina peste cap cu credite pentru case sau masini si care risca, o buna parte din ele cel putin, intrarea in incapacitate de plata. Nu am o viziune catastrofica asupra economiei romanesti, dar aceste amenintari sint din ce in ce mai des invocate de specialisti. Pe ei, pe acestia din urma, as vrea sa-i vad invitati de politicieni in dezbateri electorale la ore de maxima audienta, explicind "poporului" de ce tot ce guvernantii vad in roz, iar partidele promit ca le vor da, ascund vicii grave, pericole reale, amenintari concrete. Iar pe politicieni contrazicindu-se in solutii si politici de preventie. Stiu, nu pare comod si nici profitabil pentru un politician care vrea sa cistige niste alegeri sa-ti arate si jumatatea goala a paharului, acum, cind romanul pare sedus de ideea de a consuma cit mai mult. Dar, pentru numele lui Dumnezeu, electoratul nu e chiar atit de prost incit sa nu priceapa si nici atit de naiv incit sa-si doreasca doar vorbe dulci. Exista o multime de oameni in tara asta pe care politicienii par sa-i fi uitat de tot, care chiar vor sa auda despre lucruri asa cum sint ele. Eu cel putin, nu vreau sa mai aud despre cum va creste punctul de pensie sau salariul mediu pe economie. De asta se ocupa cei din economia reala, nu parlamentarii de la tribuna. Vreau sa aud politicieni vorbind despre munca si sudoare.
