Alegerea tristelor figuri
Si anume, ca Theodor Stolojan e premierul lor in caz ca ajung dupa 30 noiembrie la guvernare. Dar stati asa ca urmeaza acusi, in citeva zile, si PSD-ul. Care si el ne va anunta probabil ceva la fel de inutil, cum ar fi faptul ca Geoana e candidatul partidului pentru aceeasi mareata functie de sef al viitorului executiv. Si apoi liberalii, cu Tariceanu al lor. Care-i problema de fapt. Sint deja citeva saptamini, daca nu luni, de cind cele trei principale partide romanesti se straduie sa ne asigure cum ca ele vor cistiga alegerile si ca acest lucru e cu atit mai plauzibil cu cit iata au deja pregatit un prim-ministru. Ginditi ca locomotive electorale in lipsa de prezidentiabili, candidatii pentru sefia guvernului au ajuns un soi de mantra. Pentru ca, din pacate, sint singurele elemente de décor care ajuta cele trei partide sa para diferite intre ele.Doar atat. Trei nume, trei figuri. Daca le ignori, si nu-i greu s-o faci, descoperi ditamai nimicul. Concret, e vorba de ceea ce ar fi trebuit sa fie, dupa parerea mea, adevaratele arme politice cu care orice partid serios si responsabil isi propune sa ne cistige votul. Alegerile din 30 noiembrie inseamna un nou parlament, adica oameni concreti, peste 400 si o noua guvernare a tarii. Despre astea as fi vrut sa aflu, sa pot judeca apoi, sa compar, sa ma conving sau nu, si apoi sa votez. Nu despre cine vrea PSD, PD-L sau PNL sa-l aiba in fruntea guvernului, ci despre cine-s cei ce vor face legile tarii si ce fel de guvernare vom avea. Avem un nou sistem electoral, e drept ca nu-i foarte clar pentru nimeni cam cum s-ar putea numi el, dar e totusi unul nou care, teoretic cel putin, ne promite un soi de reforma a clasei politice. Votam oameni nu liste, prin urmare vom sti mai bine pe cine am trimis in Parlament. Ei bine, pentru ca asa ar trebui sa stea lucrurile, m-as fi asteptat sa vad cele trei partide batindu-se nu in ipotetice figuri de premieri ci tocmai in candidaturile reale ale celor care vor forma viitorul legislativ. In afara de citeva vedete sau vedetute locale, nu stim mai nimic, pentru ca cele trei partide nici nu-si bat capul cu asta, despre oamenii pe care ar urma sa-i votam. Cind era votul pe lista mai puteam intelege. Votai partidul pina la urma, pentru ca asta era situatia. Chiar daca nu-ti convenea vreunul de pe lista partidului preferat te simteai oricum fortat s-o votezi. Sau sa stai acasa. Acum chiar ai sansa sa stii exact ce votezi, pentru ca o luna de zile candidatii vor trebui sa ti se dezvaluie, dar partidele se comporta la fel. Apropo, citi romani credeti ca stiu, acum la nici doua luni pina la alegeri, intre ce candidati vor avea de ales in colegiul de care apartin? Mai rau chiar, citi credeti ca stiu macar care-i colegiul de care apartin? Ma tem ca niciunul. La fel si cu cealalta arma politica, numita programul de guvernare. Despre ce promit partidele, presa a relatat din plin, dar daca esti cit de cit responsabil nu-ti ramine decit sa le arunci la cos. Pentru ca totul se reduce la o intrecere de-a dreptul nesimtita intre promisiuni de salarii si pensii marite. Care da mai mult, ca doar nu da de la el. Cam asta-i refrenul, restul fiind vorbe la fel de mari, dar aproape perfect identice. Nu stiu, poate urmeaza de-acum ceva, desi timpul e deja foarte scurt. Dar daca raminem la acest nivel, ma tem ca vom avea in 30 noiembrie nu doar cele mai dezamagitoare alegeri din ultimii 19 ani, dar si cele mai periculoase. Pentru ca vor compromite pentru cine stie cit timp si aceasta ultima tentativa de reforma a clasei politice, numita votul uninominal
