Cit mai face un Vadim
Cohorte de intelectuali degraba semnatari de apeluri, depling acum acest ultim troc rusinos care pare sa le spulbere si ultima speranta de moralitate in politica romaneasca, incarnata de vreo patru ani in personalitatea lui Traian Basescu. Nici nu conteaza daca negotul cu functiile de la Senat e o simpla intamplare politicianist-pragmatica, cum sustin pedelistii pe toate canalele, sau el e doar icebergul unei aliante strategice pe termen cel putin mediu, cum acuza, evident fara dovezi, adversarii impricinatilor. Pentru un adevarat intelectual iubitor de democratie, pacatul a fost comis, iar iertarea aproape imposibila. PD-L si Traian Basescu au intinat, cum s-ar spune, nobilele idealuri ale "dreptatii si adevarului" inchinind in fata odiosului lider al PRM. Tulburarea e atit de mare incit l-a obligat pina si pe de altfel neinfricatul luptator cu hidra reactiunii, Catalin Avramescu, sa-si anunte retragerea din cursa pentru parlament in numele PD-L. In paranteza fie spus, actualul consilier prezidential devenise intre timp un soi de noua speranta de moralitate in actiune a politicii dimbovitene, iar gestul sau de a-si retrage oficiile de candidat e de un simbolism cutremurator. Daca nici Catalin nu mai candideaza, e clar, ne ducem dracului cu totii. Sa revenim insa putin cu picioarele pe pamint. Suntem in 2008, la aproape opt ani, dupa aprecierea mea, de cind am bifat esecul deplin al intelectualului in politica romaneasca. La aproape opt ani de cind, coincidenta sau nu, tot despre ceva cu Vadim Tudor era vorba. Liderul PRM intra, daca va mai amintiti, in finala prezidentiala, cu Ion Iliescu, dupa ce tabara politica sustinuta de cam aceeasi elita intelectuala, facuse praf dintr-o guvernare primita ca pe tava.
De-atunci incolo, in politica romaneasca n-a mai fost loc de ifose. In ciuda unor si asa vagi aparente, intelectualul roman, era deja retras din jocul puterii, aceasta revenind pe deplin politicianului de profesie, prin aceasta sintagma intelegind acel individ care face politica de dragul puterii si nu de-al vreunui ideal. Guvernarea Nastase a consfintit-o, a lui Tariceanu a consolidat-o, iar alegerile locale din acest an i-au pus si stampila pe frunte. Daca ar fi fost atent, intelectualul romin, altfel extrem de perspicace in a decripta sensuri ascunse, ar fi inteles asta chiar din vorbele celui in care si-a pus atita speranta. Da, Traian Basescu, si nu Vadim Tudor, Ion Iliescu, Adrian Nastase sau Viorel Hrebenciuc e cel care a justificat votul de la alegerile locale din acest an prin cel mai cinic si amoral rationament posibil. Intrebat de Razvan Dumitrescu, la emisiunea Realitatea Zilei, cum apreciaza votul masiv pe care l-au primit o gramada de primari cercatati penal de DNA, incepind cu Radu Mazare de la Constanta si terminind cu propriul fin, Gheorghe Falca de la Arad, presedintele anticoruptiei a raspuns cam in felul urmator: daca romanii te voteaza inseamna ca, de fapt nu esti corupt, pentru ca electoratul are intotdeauna dreptate, chiar si an fata justitiei. N-am auzit atunci nici un intelectual protestind. Numesc asta orbire si incompetenta in treburile politice si irelevanta in jocul de putere care se-ntimpla acum in Rominia. Pentru Traian Basescu si PD-L, dincolo de discursul public, trocul cu Vadim e o afacere cu potential de succes mai mare decit orice sprijin acordat de elita intelectuala. Vadim e un politician care poate aduce voturi sau care ii poate impiedica pe altii sa le cistige. Altii fiind, in acest caz, adversarii PD-L-ului. In jocul puterii acest lucru conteaza mai mult decit toate dezamagirile lui Gabriel Liiceanu sau Horia-Roman Patapievici.
