22 de ani de știri și informații din Vrancea reală
Văzând cum a involuat în ultimii ani, „la braț ” cu democrația din România, și unul din pilonii săi de bază - libertatea presei - îndrăznesc să spun că aniversarea de astăzi a 22 de ani de la apariția Ziarului de Vrancea ar trebui privită și apreciată ca atare.
În primul rând, vreau să le mulțumesc celor care prin munca și devotamentul lor au făcut posibil ca Ziarul de Vrancea să ajungă să împlinească 22 de ani. Mă înclin cu tot respectul de care sunt în stare în fața lor pentru efortul, priceperea și dăruirea fără de care n-aș mai fi avut ce scrie astăzi pe un asemenea subiect. Cine își închipuie că a contribui ca timp de 22 de ani să se afle într-un județ precum Vrancea și alte știri, informații ori imagini decât și-ar fi dorit șefii vremelnici ai acestor plaiuri este simplu sau ușor, le spun că-n mod sigur se înșeală. Cum însă despre ce a fost până acum eu am mai scris, v-aș spune câte ceva cu subiectivitatea inerentă despre cum percep prezentul și cum estimez că ar putea fi viitorul presei independente în Vrancea. Aș porni de la o constatare banală. Ca orice produs al economiei de piață, și cele ale presei trăiesc din venituri. În timpul celor 22 de ani de existență a Ziarului de Vrancea, cei care ne-au fost neprieteni sau au visat să ne elimine de-a dreptul au început prin a ne ataca, diminua sau suprima mai mult ori mai puțin brutal sursele de venituri. Atât din mediul privat, cât și din zone provenind din instituții publice. Asupra acestora din urmă vă semnalez o crudă realitate. Dacă în anii din urmă se întreba prin ședințele de Consiliu Județean sau cele ale diferitelor Consilii Locale de ce fondurile de publicitate sunt direcționate către un singur ziar, cel pe placul și-n slujba puterii, acum astfel de atitudini sunt privite și abordate ca normalitate. De altfel, în Vrancea, deși nu o declară sau recunosc cu subiect și predicat, e lesne de observat că și multe din formațiunile politice (autodeclarate) în opoziție cu cele aflate la putere au adoptat tacit unii, mai activ alții, „modelul de succes” al presei de partid. Pentru că Ziarul de Vrancea, de-a lungul existenței sale, a avut drept principiu pe cel de a sta departe de combinațiile și aranjamentele politice locale, indiferent de culorile ori nuanțele lor, a ajuns să fie privit și tratat în consecință (cu dușmănie) de actorii scenei autohtone menționate. Așa cum s-a dovedit în cei 22 de ani, Ziarul de Vrancea are însă cea mai de preț a sa avere: cititorii.
Pentru toți, mai ales în vremurile pe care le trăim cu toții în Vrancea și în România însă, o remarcă. Ea poate fi luată și ca semnal de alarmă pentru cine vrea și este dispus să-l audă exact așa cum este. Așa cum democrația într-o societate nu-i un dat picat din neant, ireversibil și care nu necesită eforturi sau costuri spre a fi apărat, și-n cazul presei independente, mai ales în județul Vrancea, cele menționate sunt valabile. Și este, cred, cazul să o spun fără ocolișuri: presei independente, neapărată și pe gratis, îi va fi foarte greu, dacă nu imposibil în scurt timp, să mai existe.