Minciunile domnului Vacaroiu
Insa cine cunoaste situatia isi da seama imediat ca este vorba de nestiinta, in cel mai bun caz, sau de minciuna gogonata, in cel mai rau.
Si asta din simplul motiv ca nu e prima data cind Comisia critica un parlament national si, oricum, nu e prima data cind Comisia critica parlamentul nostru. Genul acesta de atitudine batoasa pe principiul "sa-si vaza Europa de trebile ei" mergea pe vremuri. Acum, este total anacronica tocmai pentru ca am intrat in Uniunea Europeana. Iar UE este o organizatie de state care au fost de acord sa-si puna la comun suveranitatea. De aici o interdependenta crescuta a acestor state. Cu alte cuvinte, avind o piata comuna, institutii comune, fonduri comune, politici comune, nici un stat membru UE nu mai poate face doar ce il taie capul. Din simplul motiv ca actiunile unui stat afecteaza alte state membre ale aceluiasi club. In calitatea sa de gardian al tratatelor UE, Comisia Europeana critica frecvent statele membre care nu reusesc sa duca la indeplinire angajamentele pe care si le-au luat. si, desi ne place sa ne consideram victime, acest lucru se intimpla si altora. Anumite studii despre transpunerea directivelor UE in legislatia nationala vorbesc despre intirzieri in circa 20% din cazuri. Italia si Grecia sint printre codase dar si alte state patesc la fel atunci cind schimbarile cerute de directiva sint importante. Si cind se intimpla asa, Comisia face rapoarte critice la adresa acestor state. Daca parlamentele sint cele care intirzie adoptarea legislatiei, atunci ele sint cele criticate. Iar in cazul nostru, Parlamentul este cel care blocheaza anchetele de mare coruptie in loc sa le lase sa ajunga in fata instantelor, asa cum ar fi normal. Romania ca stat si-a asumat aceasta obligatie prin tratatul de aderare. Deci Comisia isi face treaba: aminteste Romaniei ca a promis ceva si arata cu degetul spre cei care blocheaza indeplinirea promisiunii. Daca am vrut sa intram in UE, trebuie sa acceptam practicile acestui club. Ideea ca parlamentele nationale sint dincolo de orice critica dinspre Bruxelles este absurda.
Mai mult chiar, domnul Vacaroiu spune ca e prima data cind se intimpla asa ceva. Iata ce spunea Comisia in raportul asupra Rominiei din mai 2006: "in februarie 2006, Senatul a incercat sa impiedice DNA sa ancheteze parlamentarii. Au existat incercari im Senat de a schimba procedurile de nominalizare si revocare ale procurorilor. Aceasta ar fi subminat responsabilitatea sistemului de justitie si ar fi scazut capacitatea operationala a DNA". Apoi, in raportul din octombrie 2006, Comisia spune din nou: "A crescut cantitatea si calitatea investigatiilor non-partizane derulate de DNA in cazuri de mare coruptie. Dar este nevoie de vointa politica clara pentru a demonstra ireversibilitatea progreselor inregistrate in lupta cu coruptia. Parlamentul a avut citeva tentative de a submina acest efort".
Pe scurt, nu e prima data cind Comisia critica parlamentul in aceasta chestiune. La limita, as putea sa cred ca domnul Vacaroiu nu prea stie ce se intimpla in Uniunea Europeana, deci face afirmatii in necunostinta de cauza. Dar mi-e greu sa cred ca nu stie ce a scris Comisia in rapoartele precedente despre institutia pe care o conduce. De aceea, pot spune ca domnul Vacaroiu pur si simplu minte.
