De ce am pierdut razboiul cu coruptia
Pare atit de rezonabila si de principiala o asemenea teza incit ea a ajuns, prin repetare obsesiva sub o forma sau alta, un soi de tabu. Nu poti s-o pui nici in discutie, darmite s-o mai si contesti, pentru ca esti acuzat de sacrilegiu anti-democratic. Nu conteaza ca acuzatorii sint mai ales cei suspecti de coruptie, nu conteaza daca ai sau nu argumente, important e s-o admiti ca pe un adevar si atit. Ei bine, voi comite marele pacat si voi sustine cu tarie urmatoarea contra-teza. In razboiul cu coruptia cel mai important combatant, nu e justitia ci politicul. Da, de politicieni depinde soarta acestui razboi, iar fara interventia lor hotarita, as zice totala, anti-coruptia ramine o vorba in vint. Daca presedintele, premierul, ministrii, parlamentarii, liderii politici in general stau deoparte in acest razboi, lasind doar justitia sa-l poarte, el e pierdut din start. Cu alte cuvinte, razboiul cu coruptia e prin excelenta, un act politic. Daca politicienii nu-l vor, acest razboi nu are loc. Iar a-l dori inseamna a intra in el. Am tinut sa fac aceste precizari in care cred cu tarie pentru ca am senzatia ca daca acest razboi, in Romania, pare a fi deja pierdut, asta s-a intimplat tocmai datorita acestei confuzii. Iar cel care a stiut s-o intretina si s-o exploateze cu maiestrie e fostul premier Adrian Nastase. Cazul sau e de manual. A inceput cu o tentativa de perchezitie si s-a incheiat, probabil definitiv, saptamina trecuta, cu o tentativa de incepere a urmaririi penale. La ambele capete s-a interpus, evident, in favoarea sa, o institutie politica suta la suta, e vorba de Parlament, iar principala acuzatie care a stat mereu pe buzele sale de cind a devenit subiect de dosar penal, e politizarea justitiei. Deci Adrian Nastase nu poate fi nici macar cercetat penal, ca orice roman obisnuit, pentru ca asa au decis majoritatea politicienilor din Camera Deputatilor, iar el sustine dimpotriva ca decizia lor e corecta pentru ca astfel s-a evitat interventia politicului in actul de justitie. Iar multa lume il si crede. De unde aceasta seductie, cind orice minte cit de cit limpede poate sa constate cit de fals suna rationamentul lui Nastase, nu tine de nici un mister. Ea a fost si ramine posibila urmare a unui banal act de vointa politica. Pentru ca majoritatea politicienilor au vrut sa capete imunitate, votind cu ani in urma o lege care sa le-o ofere, acest lucru le da acum posibilitatea sa sustina cu proba votului "institutiei reprezentative a democratiei romanesti", am numit, evident, Parlamentul, ca orice incercare a justitiei de a le chestiona faptele devine un abuz politic. Daca legea nu ar fi existat, justitia si-ar fi putut face treaba. Dar legea exista e pentru ca asa au decis politicienii. Prin urmare, justitia nu-si poate face treaba pentru asa au vrut si vor majoritatea oamenilor politici. Invers, pentru ca justitia sa poata functiona, prima conditie necesara, chiar daca nu si suficienta, e ca politicul sa-si doreasca acest lucru. Cazul Adrian Nastase demonstreaza foarte clar acest lucru. Pentru ca fostul premier, si orice altcineva aflat intr-o situatie similara, sa nu mai poata acuza cu succes politizarea justitiei, politizind el insusi actul de justitie atunci cind se simte vizat, e nevoie de interventia politicului. Iar asta se va intimpla abia atunci cind vom avea o vointa politica majoritara in stare, printre altele, sa anuleze tocmai acea lege care le permite sa acuze in mod ipocrit politizarea justitiei. Iata de ce sustin ca tocmai de politicieni depinde, in primul rind, soarta razboiului cu coruptia. Am vorbit aici doar de o lege, celebra de-acum lege a raspunderii ministeriale, si un singur caz, Adrian Nastase. Dar in spatele acestui razboi se afla intotdeauna si peste tot politicienii si vointa lor, exprimata in miile de legi pe care acestia le-au votat. El se pierde sau se cistiga functie tocmai de aceasta vointa. Restul sint vorbe goale.
